Informații dosare ce cuprind 1496/110/2023/a16

(date furnizate de portalul instanțelor de judecată)

1. Numărul dosarului: 1496/110/2023/a16
Numărul vechi:
Data înregistrării: 10 aprilie 2025, ora 14:29:00
Data ultimei modificări: 14 aprilie 2025, ora 14:05:45
Instanță: Tribunalul Bacău
Secție: Secţia penală
Materie: Penal
Obiect: recuzare (art. 51 C.p.p./art.67 NCPP/art.70 NCPP)
Stadiu procesual: Fond

Părți:
MĂRTIN C. CRISTIAN ŞTEFAN - Inculpat
BOLOCAN V. VALENTIN - Inculpat
NEGOIŢĂ I. ION OVIDIU - Inculpat
PĂDURE D. FLORIN - Inculpat
DOGARU Ş. DANIEL - Parte vătămată
SPITALUL MUNICIPAL SF. IERARH DOCTOR LUCA - Parte vătămată
SPITALUL JUDEŢEAN DE UGENŢĂ BACĂU - Parte vătămată

Ședințe:
14 aprilie 2025, ora 09:00
Complet: C-7
Tip soluție: respinge cererea
Soluția pe scurt: În baza art. 67 rap. la art. 64 al. 1 lit. f C.pr.penală respinge, ca nefondată, cererea de recuzare a d-nei judecător Rusu Donighevici Daniela formulată de inculpatul Mărtin Cristian Ştefan, prin apărător ales. Fără cale de atac. Conform art. 275 al. 2 C.pr.penală obligă pe inculpat, să plătească statului suma de 200 lei, cu tilu de cheltuieli judiciare. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor şi a procurorului prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 14.04.2025. INSTAN?A Asupra cererii, constată următoarele : La data de 27.03.2025 inculpatul Mărtin Cristian Ştefan, prin apărător ales, a formulat în dosarul nr. 1496/110/2023/a16 cerere de recuzare a doamnei judecătoare Daniela Rusu Donighievici invocând motivul de incompatibilitate prevăzut de art. 64, alin. 1, lit. f C.pr.pen. Se arată faptul că doamna judecătoare, la momentul la care s-a pronunţat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice şi-a exprimat punctul de vedere întrucât prin considerentele acestei încheieri s-a pronunţat într-un mod de necontestat şi echivoc asupra soluţiei ce ar putea fi dată în cauză. Analizând cererea de recuzare raportat la actele şi lucrările dosarului, instan?a consideră că această cerere este nefondată. În drept, potrivit art. 64, alin. 1, lit. f C.proc.pen. judecătorul este incompatibil dacă există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea sa este afectată. Ipoteza de incompatibilitate prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. f Cod Procedură Penală are ca fundament suspiciunea care rezultă din exprimarea anticipată, în cursul judecării dosarului conform procedurii prevăzute de art. 374 alin. 4, art. 375, art. 377 ?i art. 396 alin. 10 Cod Procedură Penală a solu?iei ce ar putea fi dată cu privire la inculpa?ii ce nu ar fi solicitat aplicarea acestei proceduri, solicitând solu?ionarea cauzei în procedura obi?nuită. În motivare considerăm ca pertinente cele reţinute de către Curtea Constituţională a României în cuprinsul Deciziei nr. 250/din 16 aprilie 2019 referitoare la excep?ia de neconstitu?ionalitate a dispozi?iilor art.386 alin.(1) din Codul de procedură penală publicată în Monitorul Oficial nr. 500 din 20.06.2019. În acea Decizie, Curtea a constatat că: Schimbarea încadrării juridice a faptei nu constituie o modalitate de exprimare anticipată a părerii cu privire la solu?ia susceptibilă de a fi adoptată într-o anumită cauză, astfel că judecătorul care participă la pronun?area ei, prin încheiere, nu devine incompatibil cu a lua parte, în continuare, la solu?ionarea acelei cauze în fond. Coroborând prevederile art.386 alin.(1) din Codul de procedură penală cu dispozi?iile art.387 din Codul de procedură penală, prin care este reglementată rezolvarea de către instan?ă a chestiunilor incidente, Curtea re?ine că, potrivit voin?ei legiuitorului, schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare este o problemă procedurală, ce nu prive?te solu?ionarea nemijlocită a cauzei. Or, „simplul fapt pentru judecător de a fi luat o decizie înaintea procesului nu poate fi considerat întotdeauna că ar justifica, în sine, o bănuială de impar?ialitate în privin?a sa. Ceea ce trebuie avut în vedere este întinderea ?i importan?a acestei decizii. Aprecierea preliminară a datelor din dosar nu poate semnifica faptul că ar fi de natură să influen?eze aprecierea finală, ceea ce interesează fiind ca această apreciere să se facă la momentul luării hotărârii ?i să se bazeze pe elementele dosarului ?i pe dezbaterile din ?edin?a de judecată” (Hotărârea din 6 iunie 2000, pronun?ată în Cauza Morel împotriva Fran?ei). Totodată, Curtea constată că schimbarea încadrării juridice, dispusă prin încheiere anterioară solu?ionării pe fond a cauzei, nu atrage incompatibilitatea judecătorului care a făcut parte din completul de judecată, având în vedere, astfel cum s-a arătat, ?i dispozi?iile art.386 alin.(2) din Codul de procedură penală, privind procedura de schimbare a încadrării juridice, în fa?a instan?ei, în cazul infrac?iunilor pentru care ac?iunea penală se pune în mi?care la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. De altfel, ?i Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie, constituită în Sec?ii Unite, în Decizia nr.I din 16 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.291 din 31 martie 2006, privind recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie, cu privire la aplicarea dispozi?iilor art.47 alin.?2 din Codul de procedură penală [s.n. din 1968] referitoare la compatibilitatea judecătorului de a participa la judecarea cauzei în care a dispus prin încheiere, pronun?ată înainte de solu?ionarea acesteia în fond, schimbarea încadrării juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a instan?ei, a re?inut că „ar fi de neconceput ca judecătorii care au schimbat încadrarea juridică a faptei [s.n. prin încheiere] într-o altă infrac?iune, pentru care este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate, să nu mai poată face parte din completul care, în raport cu pozi?ia adoptată de persoana vătămată, să procedeze la continuarea judecă?ii ori să înceteze procesul penal”. Tot astfel, a considera caz de incompatibilitate participarea la schimbarea încadrării juridice a faptei prin încheiere, anterioară judecă?ii în fond, ar însemna să se renun?e la principiul continuită?ii judecătorului ?i la garan?iile procesuale cu rol esen?ial în aflarea adevărului ?i asigurarea justei solu?ionări a cauzei, în condi?iile în care jurispruden?a Cur?ii Europene a Drepturilor Omului obligă la luarea în considerare a principiului continuită?ii completului de judecată, prin prisma exigen?elor regulii nemijlocirii ce decurge din art.6 paragraful 1 din Conven?ie (a se vedea Hotărârea din 5 februarie 2014, pronun?ată în Cauza Cutean împotriva României, paragrafele 60 ?i 61; Hotărârea din 7 martie 2017, pronun?ată în Cauza Cerovšek and Božičnik împotriva Sloveniei, paragraful 43). De asemenea, în Decizia nr. I din 16 ianuarie 2006, precitată, instan?a supremă a mai re?inut că schimbarea încadrării juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a instan?ei, prin încheiere pronun?ată de judecător înainte de solu?ionarea cauzei, nu poate presupune, prin ea însă?i, exprimarea părerii sale cu privire la solu?ia ce ar putea fi dată în acea cauză, astfel încât a decis că „schimbarea încadrării juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a instan?ei, prin încheiere pronun?ată înainte de solu?ionarea cauzei, nu atrage incompatibilitatea judecătorului care a făcut parte din completul de judecată”. ?inând cont că dispozi?iile art.386 din Codul de procedură penală în vigoare î?i au corespondent în cele ale art.286 alin.2 ?i art.334 din Codul de procedură penală din 1968, având în vedere prevederile art.4741 din Codul de procedură penală, ra?iunile care au justificat pronun?area Deciziei nr.I din 16 ianuarie 2016 a Înaltei Cur?i de Casa?ie ?i Justi?ie — Sec?iile Unite se men?in ?i în prezent. Apreciind asupra schimbării încadrării juridice, se observă că doamna judecător nu a făcut afirmaţii care să conducă către vreun indice de imparţialitate, ci a analizat succint şi fără a stabili în mod final vinovăţia inculpatului, uzând doar generic de elementele laturii obiective şi subiective ale infracţiunii cu privire la solicitarea de schimbare a încadrării juridice. Împrejurarea că în conţinutul considerentelor se reţine în mod explicit că „mijloacele de probă administrate la urmărirea penală şi la instanţa de judecată nu sunt în măsură să răstoarne situaţia de fapt”, sunt făcute prin raportare exclusivă la cererea de schimbare a încadrării juridice şi nu prin raportare la vinovăţia inculpatului în raport de faptele imputate, care va fi stabilită prin sentinţă. Chiar dacă se fac referiri la aspecte de ordin subiectiv, se observă că tocmai prin cererea de schimbare a încadrării juridice se contestă elementul subiectiv, or dacă doamna judecător nu ar fi analizat prin încheiere temeinicia susţinerilor inculpatului aceasta ar fi presupus în mod oligatoriu nemotivarea soluţiei. În plus, se observă că în exprimarea sa referitoare la vinovăţie, doamna judecătoarea a folosit timpul condiţional-optativ, respectiv, „inculpaţii ar fi acţionat cu atenţie”, ceea ce impune îndeplinirea în mod obligatoriu a unei condiţii, şi anume stabilirea cu titlu cert a acestei împrejurări printr-o sentinţă de dezînvestire.



Pagina principală