Informații dosare ce cuprind 1767/339/2023

(date furnizate de portalul instanțelor de judecată)

1. Numărul dosarului: 1767/339/2023
Numărul vechi: 1829/2023
Data înregistrării: 18 august 2023, ora 12:00:00
Data ultimei modificări: 18 decembrie 2024, ora 14:07:37
Instanță: Judecătoria Zimnicea
Secție: Sectie mixta fond
Materie: litigii cu profesioniștii
Obiect: cerere de valoare redusă -Completare diapozitiv
Stadiu procesual: Fond

Părți:
LINDE GAZ ROMANIA SRL CU SEDIU PROCEDURAL LA CABINET AV. CERPAZ ELENA - Reclamant
RUŞANU GHEORGHE - Pârât
RUŞANU BEBE IULIAN - Pârât

Ședințe:
24 octombrie 2024, ora 10:30
Complet: C4 CC
Tip soluție: Încheiere
Soluția pe scurt: Lămureşte SC nr.516/07.03.2024, în sensul că în considerentele respectivei sentinţe se va citi şi: „Cu privire la capătul de cerere referitor la penalităţi de întârziere instan?a re?ine că potrivit art. 5.6 şi 5.7 din contractul încheiat între păr?i, creditoarea va emite lunar o factură ce trebuie plătită în termen de 10 zile calendaristice de la data emiterii sub sancţiunea plăţii penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2%/zi întârziere din suma datorată şi neplătită, calculate până în ziua plăţii integrale. Cu titlu preliminar , instanţa arată faptul că prezentul litigiu se încadrează în sfera protecţiei consumatorului, având în vedere că pârâţii sunt persoane fizice. A?adar, ne aflăm în prezenţa unui contract încheiat între un profesionist , astfel cum noţiunea este definită de art. 3 alin. (2) Cod civil, şi un consumator , astfel cum noţiunea este definită de art. 89 pct. 13 Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, respectiv orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale. De asemenea, instan?a constată incidente în prezenta cauză prevederile Legii nr. 193/2000, contractul de închiriere fiind încheiat între pârât - care are calitatea de consumator, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) din lege - ?i societatea ter?ă LINDE Gaz România SRL – având calitatea de profesionist, potrivit art. 2 alin. (2) din lege. Mai mult, obiectul contractului este reprezentat de închirierea unor echipamente, în sensul prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 193/2000. Conform art. 4 alin. (1) ?i (2) din legea 193/2000, „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate au condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv”. Această dispozi?ie este reluată în art. 79 din Legea nr. 296/2004, potrivit căruia o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. Mai mult decât atât, potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 193/2000, instan?a re?ine că legiuitorul a impus ?i o obliga?ie cu privire la sarcina probei într-o astfel de ipoteză, în sensul că dovada caracterului negociat al unei clauze trebuie făcută de profesionist. De asemenea, instan?a re?ine, cu privire la posibilitatea de a invoca din oficiu caracterul abuziv al clauzelor contractuale, că Legea nr. 193/2000 este transpunerea în dreptul naţional român a Directivei 93/13/CEE a Consiliului Comunităţilor Europene (actualul Consiliu al Uniunii Europene) şi, pe cale de consecinţă, pentru interpretarea legii este nevoie a se recurge la jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Curtea a re?inut, în hotărârea Murciano Quintero, C-240/98 din 27.06.2000 (prg. 29), că protecţia oferită consumatorilor prin intermediul Directivei 93/13/CEE implică prerogativa instanţei naţionale de a stabili din oficiu dacă o clauză contractuală este abuzivă sau nu . S-a mai re?inut de către Curte că scopul prevederilor art. 6 din Directivă, potrivit cărora statele membre vor prevedea, referitor la clauzele abuzive, că acestea nu produc efecte faţă de consumatori, nu ar putea fi atins, dacă ar fi în sarcina consumatorilor de a invoca ei în?i?i caracterul abuziv al unor asemenea clauze. În acest sens, s-a concluzionat că o protecţie eficientă a consumatorului poate fi atinsă numai dacă se recunoaşte posibilitatea instanţei naţionale de a verifica, din oficiu, o asemenea clauză . Pe cale de consecin?ă, instan?a re?ine că sancţiunea pentru nerespectarea dispoziţiilor imperative ale Legii nr. 193/2000 este nulitatea absolută a clauzei abuzive, nulitate care poate fi invocată şi din oficiu de instanţă. În baza probatoriului administrat în cauză, instan?a constată că reclamanta nu a probat aspectul că prevederea cuprinsă în art. 5.7 din contract a fost negociată, conform dispozi?iilor legale anterior men?ionate. În acest context, instan?a subliniază că semnarea contractului de către pârât nu vine să înlăture, de plano, inciden?a art. 4 din Legea nr. 193/2000 sau caracterul abuziv al clauzei. Exceptând caracterul nenegociat, instanţa apreciază clauza mai sus men?ionată ca fiind abuzivă ?i prin disproporţia semnificativă între drepturile şi obligaţiile părţilor , în concret – între cuantumul penalităţilor şi eventualele prejudicii provocate de neachitarea creanţei şi de lipsa folosinţei sumelor respective. Astfel, referitor la condi?ia “dezechilibrului semnificativ” , instan?a re?ine că potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene “trebuie să se ?ină seama în special de normele aplicabile în dreptul na?ional în lipsa unui acord între păr?i în acest sens (normele supletive, n.n.). Instan?a na?ională va putea evalua, prin intermediul unei asemenea analize comparative, dacă ?i, eventual, în ce măsură contractul îl plasează pe consumator într-o situa?ie juridică mai pu?in favorabilă în raport cu cea prevăzută de dreptul na?ional în vigoare” (cauza Aziz, C-415/11) . Astfel, în cauză, după cum s-a arătat anterior, au fost stipulate penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere, echivalând cu o penalitate cumulată de aproximativ 73% pe an. De aceea, trebuie avute în vedere menţiunile cuprinse la litera i) din lista exemplificativă a clauzelor abuzive, anexă la Legea nr. 193/2000 , care se referă la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale asumate de către consumator, în raport cu pagubele suferite de către profesionist. Penalitatea cumulată de 73% pe an , prin raportare la rata dobânzii legale stabilită conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 (nivelul ratei dobânzii de referin?ă a B.N.R. plus 4 puncte procentuale) reprezintă o cotă disproporţionat de mare. În perioada contractuală, rata dobânzii de referin?ă a B.N.R. a fost de maxim 7% pe an. Prin urmare, dacă păr?ile nu ar fi stabilit în contract nivelul dobânzii penalizatoare, acesta ar fi fost de 11% pe an , legiuitorul considerând că astfel se acoperă paguba rezultând din lipsa de folosin?ă a sumelor de bani plătite cu întârziere. Se concluzionează, a?adar, că o asemenea clauză conduce la plata de către consumator a unei sume dispropor?ionat de mari în compara?ie cu orice posibilă pagubă suferită de profesionist ?i că aceasta contravine dispoziţiilor imperative ale Legii nr. 193/2000. În ceea ce prive?te cerin?a “bunei-credin?e” , de asemenea explicată în cauza Aziz , anterior amintită, instan?a apreciază că, profesionistul ac?ionând în mod corect ?i echitabil fa?ă de consumator, nu se putea a?tepta în mod rezonabil ca acesta din urmă să accepte un asemenea nivel al dobânzii penalizatoare în urma unei negocieri individuale. Totodată, instan?a re?ine ?i cu privire la penalită?ile de întârziere, lipsa reciprocită?ii sanc?ionată la punctul 1 lit. r) din anexa legii , întrucât, din analiza contractului încheiat rezultă că nu au fost stabilite penalităţi echivalente şi pentru locator în cazul neexecutării contractului, respectiv pentru cazul în care nu şi-ar îndeplini obligaţiile de a asigura dreptul de folosinţă asupra echipamentului. Faţă de cele reţinute şi având în vedere că legea interzice în mod expres şi imperativ stipularea clauzelor abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, instan?a constată, în baza celor prezentate anterior, că sancţiunea ce intervine este aceea a nulităţii absolute a unor astfel de clauze , determinată de încălcarea unor norme imperative, care protejează un interes general. Pentru toate aceste motive, instanţa urmează a constata incidental caracterul abuziv al clauzei cuprinse la pct. 5.7 din contractul încheiat între păr?i ?i, pe cale de consecin?ă, va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata penalităţilor contractuale de 0,2%/zi de întârziere aferente facturilor fiscale neachitate de către debitori. Instanţa constată că, potrivit art. 1535 C. Civ., la obligaţiile care au ca obiect o sumă de bani, daunele-interese nu pot cuprinde decât dobânda legală, iar acestea se acordă de la scadenţă, până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără ca debitorul să poată face dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic. Or, având în vedere data scadenţei facturilor, urmează a se fi obligaţi pârâţii la plata dobânzii legale începând cu această dată.” Executorie. Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Zimnicea. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 24.10.2024.

20 martie 2024, ora 09:00
Complet: C4AP
Tip soluție: Admite in parte cererea
Soluția pe scurt: Admite în parte cererea. Obligă pârâţii să plătească reclamantei suma de 4093,25 lei reprezentând contravaloare facturi, precum şi dobânda legală calculată de la data scaden?ei facturilor ?i până la achitarea integrală a debitului. Obligă pârâţii la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cerere, în cuantum de 1100 lei reprezentând: taxa judiciară de timbru – 200 lei şi 900 lei onorariu avocat. Executorie. Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Zimnicea. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 20.03.2024.

7 martie 2024, ora 10:30
Complet: Complet 4
Tip soluție: Amână pronunţarea
Soluția pe scurt: Amână pronunţarea la data de 20.03.2024. Pronunţată în şedinţă publică, azi 07.03.2024.



Pagina principală