Informații dosare ce cuprind 19833/299/2025/a1

(date furnizate de portalul instanțelor de judecată)

1. Numărul dosarului: 19833/299/2025/a1
Data înregistrării: 2 aprilie 2026, ora 14:06:00
Data ultimei modificări: 7 mai 2026, ora 13:33:01
Instanță: Judecătoria Sector 1 București
Secție: Secţia I Civilă
Materie: litigii cu profesioniștii
Obiect: îndreptare eroare materială
Stadiu procesual: Fond

Părți:
M.V.D.V. SERVICE AUTO TEAM SRL - CU SEDIUL ALES - Reclamant
HD INSURANCE LIMITED NICOSIA SUCURSALA BUCURESTI - Pârât
CONSTANTIN MARIUS ROBERTO - Intervenient

Ședințe:
7 mai 2026, ora 08:30
Complet: CAM. DE CONSILIU C3 S1 (fost C3 Civil)
Tip soluție: Admite cererea
Soluția pe scurt: Admite cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petenta-pârâtă HD INSURANCE LIMITED NICOSIA. Dispune îndreptarea erorii materiale din cuprinsul sentinţei civile nr. 1258/04.02.2026, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 19833/299/2025, în sensul că se vor înlătura considerentele şi dispozitivul eronat, fiind înlocuite cu următoarele: ” Deliberând asupra cauzei de faţă, reţine următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanţei la data de 03.06.2025 sub nr. 19833/299/2025, reclamanta M.V.D.V. SERVICE AUTO TEAM S.R.L. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta HD INSURANCE LIMITED NICOSIA şi cu intervenientul forţat CONSTANTIN MARIUS ROBERTO obligarea pârâtei la plata sumei de 1230,67 lei, reprezentând diferenţă despăgubire, a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, de la data de 07.04.2025 şi până la plata efectivă a sumelor datorate. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a produs un accident de circulaţie din culpa intervenientului forţat, din care a rezultat avarierea autoturismului cu nr. de înmatriculare IF419CRS. Întrucât autoturismul avariat avea încheiată asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube cauzate terţilor prin accidente de autovehicule la pârâtă, aceasta are obligaţia de a achita despăgubirea aferentă. În baza proceselor-verbale de constatare a avariilor, precum şi pe baza devizului de reparaţii, reclamanta a efectuat reparaţii în cuantum de 6025,42 lei. Cererea de despăgubire a fost înaintată pârâtei, aceasta achitând parţial despăgubirea, rămânând de achitat o diferenţă de 1230,67 lei. Reclamanta a mai învederat că a încheiat un contract de cesiune de creanţă prin care proprietarul autoturismului i-a cedat dreptul de creanţă asupra pârâtei. În drept, au fost invocate dispoziţiile din Legea nr. 132/2017; Norma nr. 20/2017; Codul civil. În susţinerea cererii, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri. La data de 06.08.2025, pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. În motivare, pârâta a arătat că înţelege să conteste cuantumul despăgubirii, întrucât preţurile pentru piese şi manoperă nu respectă criteriul preţurilor de referinţă. Astfel, a calculat despăgubirea folosind un preţ al pieselor şi un tarif de manoperă de reparaţie care respectă criteriul preţurilor de referinţă pe piaţă. În drept, au fost invocate dispoziţiile din Legea nr. 132/2017; Norma nr. 20/2017; Codul civil. În susţinerea cererii, pârâta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri. La termenul de judecată din data de 04.02.2026, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Analizând materialul probator administrat în cauză, reţine următoarele: În fapt, la data de 31.12.2024 a avut loc un accident rutier în care au fost implicate autoturismul condus de către intervenientul forţat, şi autovehiculul cu nr. IF419CRS. Autoturismul condus de intervenient era asigurat RCA la societatea pârâtă. Manopera necesară aducerii autovehiculului cu nr. IF419CRS în situaţia anterioară producerii accidentului au fost facturate de unitatea reparatoare, fiind emisă factura fiscală pentru suma de 6025,42 lei. Creanţa având ca obiect despăgubire a fost cesionată la data de 10.04.2025, intrând în patrimoniul reclamantei. Astfel, creanţa anterior menţionată a fost transmisă în totalitate la data semnării contractului, împreună cu toate accesoriile aferente debitului principal, prevăzute de lege, calculate de la data scadenţei până la data achitării efective a sumei datorate de debitorul cedat, ca urmare a accidentului rutier. În drept, instanţa reţine aplicabilitatea dispoziţiilor art. 1349 C.civ. şi cele ale art. 1357 – 1371 C.civ. privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie şi Norma ASF nr. 20/2017. Incidenţa răspunderii civile delictuale într-un caz concret presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: săvârşirea unei fapte ilicite; producerea unui prejudiciu; existenţa unei legături de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu; vinovăţia autorului faptei ilicite. Îndeplinirea acestor condiţii nu este contestată în cauză, toate părţile litigante fiind de acord cu faptul că intervenientul forţat a săvârşit, din culpă, o faptă ilicită ce a cauzat prejudicii proprietarului vehiculului avariat. Între faptă şi prejudiciul cauzat proprietarului vehiculului avariat există, în mod evident, o legătură de cauzalitate, iar vinovăţia a fost stabilită prin constatarea amiabilă. Prejudiciul reprezintă rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv şi trebuie să fie cert şi să nu fi fost reparat încă. Caracterul cert al prejudiciului, ceea ce presupune că acesta este sigur, atât în privinţa existenţei, cât şi în privinţa posibilităţii de evaluare, rezultă din înscrisurile depuse la dosar, conform cărora intervenientul forţat a încălcat regulile de circulaţie rutieră. Conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 132/2017, în termen de 30 de zile de la data înaintării cererii de despăgubire de către asigurat ori de către partea prejudiciată, asigurătorul RCA este obligat fie să răspundă cererii părţii solicitante, formulând în scris o ofertă de despăgubire justificată, transmisă cu confirmare de primire, în cazul în care dovedeşte răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat, fie să notifice părţii prejudiciate în scris, cu confirmare de primire, motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parţial, pretenţiile de despăgubire. Potrivit art. 21 alin. (2) din acelaşi act normativ, dacă în termen de 30 de zile de la depunerea cererii de despăgubire de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA nu a notificat părţii prejudiciate respingerea pretenţiilor de despăgubire, precum şi motivele respingerii, asigurătorul RCA este obligat la plata despăgubirii. Instanţa reţine că pârâta a depus la dosarul cauzei o ofertă de despăgubire, care însă nu este însoţită de nicio dovadă a transmiterii sale către persoana păgubită sau reclamantă. Pentru aceste motive, instanţa reţine că aceasta este obligată la plata despăgubirii astfel cum a fost solicitată, fiind decăzută din dreptul de a respinge parţial plata. Pe cale de consecinţă, instanţa va admite capătul principal de cerere, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1230,67 lei, reprezentând diferenţă despăgubire. Totodată, instanţa reţine că dispoziţiile art. 1516 alin. (1) C.civ. prevăd dreptul creditorului la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei. Potrivit art. 1535 alin. (1) C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a fi ţinut să dovedească vreun prejudiciu. Referitor la penalităţile solicitate de reclamantă, instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de legislaţia materie, respectiv art. 21 alin. (5) din Legea nr. 132/2017, neexistând niciun motiv întemeiat pentru care pârâta să justifice întârzierea la plata despăgubirii, context în care se constată că pârâta datorează reclamantei penalităţi de întârziere în procent de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere calculate de la data scadenţei până la data achitării debitului. Astfel, potrivit art. 21 alin. (2), dacă în termen de 30 de zile de la depunerea cererii de despăgubire de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA nu a notificat părţii prejudiciate respingerea pretenţiilor de despăgubire, precum şi motivele respingerii, asigurătorul RCA este obligat la plata despăgubirii, despăgubire ce se plăteşte de către asigurătorul RCA în termen de 10 zile de la data acceptării ofertei de despăgubire prevăzută la alin. (1) lit. a) sau de la data la care asigurătorul RCA a primit o hotărâre judecătorească definitivă sau acordul entităţii de soluţionare a litigiului cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească. Totodată, dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenul prevăzut la alin. (4) sau şi le îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea sau întârzie achitarea despăgubirii, acesta este obligat la plata unor penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere calculate la nivelul sumei de despăgubire cuvenită sau la diferenţa de sumă neachitată. Pentru aceste motive, instanţa va admite în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1230,67 lei, reprezentând despăgubire neachitată, şi, de asemenea, va obliga pârâta la plata către reclamantă a penalităţilor de 0,2% pe zi de întârziere, calculate din data de 07.04.2025, astfel cum s-a solicitat prin cerere, şi până la achitarea efectivă a debitului principal în valoare de 1230,67 de lei. Faţă de soluţia ce urmează a fi pronunţată cu privire la fondul cauzei, instanţa reţine existenţa unei culpe procesuale în sarcina pârâtei. Pentru acest motiv, în temeiul art. 1032 alin. (1) C.proc.civ., instanţa o va obliga pe aceasta la plata către reclamantă şi către intervenientul forţat a cheltuielilor de judecată aferente acestor capete de cerere. Reclamanta a făcut, conform art. 452 C.proc.civ., dovada unor cheltuieli de judecată în cuantum de 1018 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu de avocat, aceasta fiind suma la plata căreia va fi obligată pârâta. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE: Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M.V.D.V. SERVICE AUTO TEAM S.R.L. S.R.L., cu sediul ales în sector 4, Bucureşti, str. Gramont nr. 38, în contradictoriu cu pârâta HD INSURANCE LIMITED NICOSIA, cu sediul în Bucureşti, sector 1, Calea Floreasca, Cladirea Sky Tower, nr. 246c, et. 6, şi intervenientul forţat CONSTANTIN MARIUS ROBERTO, cu domiciliul în Bucureşti, sector 3, Splaiul Unirii, nr. 175. Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1230,67 lei, reprezentând diferenţă despăgubire. Obligă pârâta la plata către reclamantă a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2%/zi, calculate începând data de 07.04.2025, până la data achitării debitului principal. Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1018 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu de avocat. Executorie. Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, sub sancţiunea nulităţii. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei astăzi, 04.02.2026.” Despre îndreptarea erorii se va face menţiune şi la sfârşitul sentinţei civile nr. 1258/04.02.2026, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 19833/299/2025, pe ambele exemplare originale. Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţie părţilor prin mijlocirea grefei instanţei astăzi, 07.05.2026.



Pagina principală