Informații dosare ce cuprind 294/117/2024

(date furnizate de portalul instanțelor de judecată)

1. Numărul dosarului: 294/117/2024
Numărul vechi:
Data înregistrării: 23 ianuarie 2024, ora 08:29:00
Data ultimei modificări: 4 februarie 2026, ora 08:37:35
Instanță: Tribunalul Cluj
Secție: Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Materie: litigii de muncă
Obiect: obligaţie de a face
Stadiu procesual: Fond

Părți:
BLEOJU NICOLETA - Reclamant
CSOTI GABOR - Reclamant
TRIBUNALUL HARGHITA - Pârât

Ședințe:
4 februarie 2026, ora 09:30
Complet: Complet 6 LM
Tip soluție: Închide dosarul
Soluția pe scurt: Toate dosarele înregistrate până la data de 31.12.2025 având materia juridică ,,litigii de muncă” şi ,,asigurări sociale” vor fi transpuse la Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale prin versionare, urmând să fie repartizate manual completurilor de judecată iniţiale, cele deja repartizate pe şedinţe păstrându-şi termenul de judecată stabilit, respectiv toate dosarele se vor regăsi în Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale sub numărul primit la momentul înregistrării, dar la care se va adăuga semnul ,,*”

15 octombrie 2025, ora 09:30
Complet: Complet 6 LM
Tip soluție: Amână cauza
Soluția pe scurt: Având în vedere măsurile adoptate prin Hotărârea nr. 3 din 26.08.2025 a AG a judecătorilor Tribunalului Cluj şi reţinând că prezentul dosar nu face parte din categoria cauzelor calificate ca fiind urgente la art. 3 din hotărâre ce se impun a fi soluţionate la acest termen de judecată, instanţa va fixa un nou termen de judecată.

28 mai 2025, ora 09:30
Complet: Complet 6 LM
Tip soluție: Amână cauza
Soluția pe scurt: Pentru îndeplinirea unor obligaţii de către pârât, amână judecarea cauzei la data de 15.10.2025.

2 aprilie 2025, ora 09:30
Complet: Complet 6 LM
Tip soluție: Amână cauza
Soluția pe scurt: În vederea administrării probelor propuse, amână judecarea cauzei la data de 28.05.2025.

14 octombrie 2024, ora 12:30
Complet: Complet 6 LM
Tip soluție: Alte soluţii
Soluția pe scurt: Admite sesizarea din oficiu. Dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele Încheierii civile din data de 4 septembrie 2024 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. 294/117/2024, în sensul că în cadrul considerentelor se vor trece şi următoarele: ,, Deliberând asupra sesizării Înaltei Curţi de Casa?ie ?i Justi?ie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, constată următoarele: I. Cu privire la admisibilitatea sesizării: Instanţa reţine că potrivit art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2024: „Dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.” Potrivit art. 4 din aceeaşi ordonanţă, dispoziţiile sale se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu celelalte reglementări aplicabile în materie. Potrivit preambulului O.U.G. nr. 62/2024, actul normativ s-a adoptat raportat la „necesitatea asigurării de urgenţă a unei practici judiciare uniforme şi unitare - care să elimine diferenţierile în materia stabilirii/plăţii drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice -, care îşi răsfrânge beneficiile atât pe planul înfăptuirii justiţiei în mod egal şi al asigurării egalităţii în faţa legii, cât şi asupra raporturilor socio-economice (...) în considerarea rolului constituţional al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, consacrat prin art. 126 alin. (3) din Constituţia României, republicată, de asigurare a interpretării şi aplicării unitare a legii de către toate instanţele judecătoreşti, (...) constatându-se existenţa unui fenomen generalizat şi cu tendinţe de permanentizare de practică judiciară neunitară la nivelul instanţelor judecătoreşti care soluţionează procese privitoare la stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, precum şi litigii referitoare la stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie şi a altor prestaţii de asigurări sociale ale acestui personal, având în atenţie necesitatea identificării unor remedii procedurale eficiente care să asigure îndeplinirea dezideratului unei practici judiciare unitare în materia supusă reglementării, dar, în acelaşi timp, să nu impieteze asupra bunei funcţionări a întregului sistem judiciar.” În aceste condiţii, deşi dispoziţiile O.U.G. nr. 62/2024 se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, faţă de scopul declarat al legiuitorului avut în vedere la adoptarea actului normativ, precum şi faţă de modalitatea de reglementare, instanţa apreciază că în concepţia O.U.G. nr. 62/2024 condiţiile de admisibilitate pentru sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, sunt diferite de cele prevăzute de art. 519 Cod procedură civilă. Astfel, instanţa apreciază că singura condiţie de admisibilitate a unei astfel de sesizări, în materia litigiilor privind stabilirea şi/sau plata drepturilor de natură salarială sau de pensie ale personalului plătit din fonduri publice, este ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea procesului, iar această chestiune de drept să nici nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. Odată verificată îndeplinirea acestei condiţii, sesizarea este obligatorie, având în vedere modalitatea de formulare a textului: „completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac (...) va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.” Tribunalul constată îndeplinite condiţiile art.2 din OUG nr.62/2024 şi că se impune sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru lămurirea următoarei chestiuni de drept: îndreptăţirea reclamanţilor la revizuirea pensiei de serviciu de care beneficiază (din 20.05.2019 şi până la data pensionării, respectiv 01.03.2021 pentru reclamanta Bleoju Nicoleta şi 01.09.2020 pentru reclamantul Csóti Gabor), cu luarea în considerare a vechimii efective în specialitate a fiecărui reclamant, luând în considerare cele stabilite prin Sentinţa civilă nr.2354/12.10.2023 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr.1455/107/2023 şi dacă se impune obligarea pârâtului la eliberarea în favoarea reclamanţilor a unor adeverinţe în vederea revizuirii pensiei de serviciu, cu luarea în considerare, raportat la perioada în care a avut calitatea de angajator al reclamanţilor şi recalcularea indemnizaţiilor de încadrare a reclamanţilor, conform Legii nr.71/2015 şi OUG nr.20/2016, începând cu data de 20.05.2019 şi până la data pensionării, respectiv 01.03.2021 pentru reclamanta Bleoju Nicoleta şi 01.09.2020 pentru reclamantul Csóti Gabor, cu luarea în considerare a vechimii în specialitate a fiecărui reclamant, ţinând cont de cele stabilite prin Sentinţa civilă nr.2354/12.10.2023 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 1455/107/2023. Dezlegarea chestiunii de drept este esenţială pentru soluţionarea prezentei cauze, în sensul că demersul reclamanţilor ar putea fi validat, în funcţie şi de circumstanţele litigiului, dacă se va aprecia că sunt îndreptăţiţi la revizuirea pensiei de serviciu de care beneficiază, cu luarea în considerare a vechimii efective în specialitate a fiecărui reclamant, ţinând cont de cele stabilite prin Sentinţa civilă nr.2354/12.10.2023 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr.1455/107/2023. În situaţia în care se va considera că nu se impune revizuirea în acest sens, ţinând cont de circumstanţele prezentate, soluţia instanţei ar fi diferită, ţinând cont şi de elementele litigiului. În fine, lecturând centralizatoarele privind hotărârile prealabile şi recursurile în interesul legii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în materia contenciosului administrativ şi litigiilor de muncă, instanţa nu a identificat nicio hotărâre privind exact chestiunile de drept care fac obiectul prezentei cauze. II. Expunerea succintă a cauzei: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23.01.2024 pe rolul Tribunalului Cluj, sub nr. 294/117/2024, reclamanţii Bleoju Nicoleta şi Csóti Gabor l-au chemat în judecată pe pârâtul Tribunalul Harghita, solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate îndreptăţirea reclamanţilor la revizuirea pensiei de serviciu de care beneficiază (începând cu data de 20.05.2019 ?i până la data pensionării, respectiv 01.03.2021 pentru reclamanta Bleoju Nicoleta ?i 01.09.2020 pentru reclamantul Csóti Gabor), cu luarea în considerare a vechimii efective în specialitate a fiecărui reclamant, luând în considerare cele stabilite prin Sentin?a civilă nr. 2354/12.10.2023, pronun?ată de Tribunalul Alba, în dosarul nr. 1455/107/2023; să oblige pârâtul la eliberarea în favoarea reclamanţilor a unor adeverin?e în vederea revizuirii pensiei de serviciu, cu luarea în considerare, raportat la perioada în care a avut calitatea de angajator al reclaman?ilor, a recalculării indemniza?iilor de încadrare ale acestora, conform Legii nr. 71/2015 ?i O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 20.05.2019 ?i până la data pensionării, respectiv 01.03.2021 pentru reclamanta Bleoju Nicoleta ?i 01.09.2020 pentru reclamantul Csóti Gabor, cu luarea în considerare a vechimii efective în specialitate a fiecărui reclamant, luând în considerare cele stabilite prin Sentin?a civilă nr. 2354112.10.2023, pronun?ată de Tribunalul Alba, în dosarul nr. 1455/107/2023; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. În motivare, au arătat, în esenţă, că prin cererile adresate pârâtului, înregistrate sub nr. 5262/20.12.2023 ?i 5263/20.12.2023, au solicitat eliberarea, în favoarea acestora, în mod individual, a unor adeverin?e în vederea revizuirii pensiei de serviciu de care beneficiază în prezent, cu luarea în considerare, a drepturilor câ?tigate prin Sentin?a civilă nr. 2354/12.10.2023, pronun?ată de Tribunalul Alba, în dosarul nr. 1455/107/2023, rămasă definitivă prin neapelare. Prin această din urmă hotărâre, instanţa a admis ac?iunea formulată de reclaman?i, a constatat starea de discriminare în care se regăsesc reclaman?ii, din punct de vedere salarial, în raport cu al?i speciali?ti IT din cadrul cur?ilor de apel, în ceea ce prive?te luarea în considerare a vechimii efective în specialitate, dispunând obligarea pârâ?ilor, raportat la perioada în care au avut calitatea de angajator al reclaman?ilor, să recalculeze indemniza?iile de încadrare ale acestora, conform Legii nr. 71/2015 ?i O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 20.05.2019 ?i până la data pensionării, respectiv 01.03.2021 pentru reclamanta Bleoju Nicoleta ?i 01.09.2020 pentru reclamantul Csóti Gabor, cu luarea în considerare a vechimii efective în specialitate a fiecărui reclamant. Totodată, instan?a a dispus obligarea pârâ?ilor să le plătească reclaman?ilor diferen?ele salariale rezultate dintre noua indemniza?ie de încadrare calculată potrivit prezentei sentin?e şi indemnizaţia de încadrare anterioară, actualizate cu indicele de infla?ie la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, începând cu data exigibilită?ii fiecărei obliga?ii lunare de plată ?i până la data plătii efective. Pentru a se pronun?a în acest sens, instanţa a re?inut următoarele: Reclaman?ii au fost angaja?i ai Tribunalului Harghita, în func?ia de specialist IT, fiind în prezent pensionari. Reclamanta Bleoju Nicoleta a fost pensionată începând cu data de 01.03.2021 conform Deciziei nr. 207322/24.03.2021 emisă de Casa teritorială de pensii Harghita, iar reclamantul Csóti Gabor începând cu data de 0l.09.2020 conform Deciziei nr. 204532/ 14.09.2020 emisă de Casa Teritorială de Pensii Harghita. Reclaman?ii fac parte, a?adar, din categoria personalului auxiliar de specialitate al instan?elor ?i parchetelor, în sensul dispozi?iilor art. 3 alin. 2 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instan?elor judecătore?ti ?i al parchetelor de pe lângă acestea ?i al personalului care func?ionează în cadrul Institutului National de Expertize Criminalistice. Prin cerere s-a solicitat instan?ei constatarea stării de discriminare în care se află reclaman?ii prin raportare la al?i speciali?ti IT care î?i desfă?oară activitatea în condi?ii similare, pe raza altor Cur?i de Apel din ţară, ?i care sunt încadra?i în muncă prin luarea în considerare a vechimii efective în specialitate, conform perioadelor în care s-a prestat activitatea de specialist IT. În fapt, instan?a a re?inut că reclaman?ilor li s-au stabilit drepturile salariale prin Deciziile emise de pre?edintele Cur?ii de Apel Târgu Mure? purtând nr. 180/DE/01.10.2018, nr. 44/DE/05.03.2019 ?i nr 67/DE/03.04.2019, depuse în copie la dosar (f 12-20). Din cuprinsul acestor decizii rezultă că reclaman?ii au fost încadra?i prin luarea în considerare a grada?iei corespunzătoare vechimii în muncă, a sporurilor aferente privind condi?iile de muncă grele, vătămătoare sau periculoase precum ?i a celor privind riscul ?i suprasolicitarea neuropsihică ?i pentru păstrarea confiden?ialită?ii. În cuprinsul Deciziilor nr. 180/DE/01.10.2018 ?i nr 67/DE/03.04.2019 nu se indică luarea în considerare a vechimii în specialitate, iar în cuprinsul Deciziei nr 44/DE/05.03.2019 este cuprinsă o rubrică privind vechimea în func?ie. În drept, Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, aplicabilă începând cu data de 1 iulie 2017, reglementează în cuprinsul Anexei nr. 5 intitulată Familia ocupaţională de func?ii bugetare „Justi?ie” şi Curtea Constitu?ională, CAP. II, salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instan?elor ?i parchetelor, speciali?tii IT cu studii superioare regăsindu-se în tabel la pozi?iile 7-9. În cazul reclaman?ilor, salariile de bază prevăzute în tabel se majorează corespondent grada?iilor (tran?elor de vechime) prevăzute de art. 10 alin. 4 din aceea?i lege, deoarece, potrivit pct. 3 din ”NOTA” cap. II, salariile de bază din tabel sunt prevăzute la grada?ia 0. S-a constatat de asemenea că salariile de bază reglementate pentru speciali?tii IT la grada?ia 0 sunt corespondente, diferen?iat pe trepte de câte 5 ani ( de la 6 luni — 5 ani până la peste 20 ani) ?i ”vechimii în func?ie", definite la pct. 1 din ”NOTA” ca ”vechime în func?ii auxiliare de specialitate din cadrul instan?elor judecătore?ti ?i parchetelor". Astfel, exemplificativ, unui specialist IT, cu o vechime în func?ie între 10-15 ani îi revine un salariu de bază la grada?ia 0 în cuantum, de 5110 lei, care se majorează cu procentu corespunzător grada?iei pentru vechimea în muncă ?i în raport de care se calculează sporurile prevăzute în aceea?i Anexă 5 a Legii nr. 153/2017, la Cap. VIII - art. 4 ?i 5 (sporul pentru condi?ii de muncă, sporul pentru risc ?i suprasolicitare ?i sporul de confiden?ialitate). Începând cu data de 23 iulie 2018 reclaman?ilor le sunt aplicabile prevederile art. 120 alin. 6 ?i 7 din Legea nr. 304/2004 republicată ?i în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată — articole introduse de art. I pct. 53 din Legea nr. 207/2018, conform căruia speciali?tii IT din cadrul instan?elor ?i parchetelor, beneficiază de acelea?i drepturi salariale ca speciali?tii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie, stabilite potrivit legisla?iei privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Dispozi?iile au fost în vigoare până la 20.02.2019 când au fost abrogate de art. 14 pct. 8 din O.U.G. nr. 7/2019. Conform art. 120 alin. (5) indice 1 introdus din O.U.G. nr. 12/2019, începând cu luna martie 2019, speciali?tii IT din cadrul instan?elor ?i parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii ?i al institu?iilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justi?iei ?i al Inspec?iei Judiciare beneficiază de acelea?i drepturi salariale ca speciali?tii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie stabilite potrivit legisla?iei privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. A?adar, pentru perioada ulterioară datei de 23.07.2018, speciali?tii IT vor beneficia de salariile de bază calculate conform Capitolul VIII, sec?iunea a 6-a din Legea nr. 153/2017 ce include normele care reglementează salarizarea ,, speciali?tilor” din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie, inclusiv al Direc?iei Na?ionale Anticorup?ie, al Direc?iei de Investigare a Infrac?iunilor de Criminalitate Organizată ?i Terorism ?i al celorlalte parchete. Conform art. 22 din Anexa VIII la Legea nr 153/2017 „(1) Salariile de bază pentru speciali?tii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie, inclusiv al Direc?iei Na?ionale Anticorup?ie ?i al Direc?iei de Investigare a Infrac?iunilor de Criminalitate Organizată ?i Terorism ?i al celorlalte parchete , sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B nr. crt. 4.”. În cuprinsul cap. I lit. B nr. crt. 4 se regăsesc drepturile salariale ale procurorilor cu grad de judecătorie iar drepturile salariale ale acestora sunt stabilite în func?ie de grada?ie ?i vechime în funcţie. A re?inut instan?a, de asemenea, că în acord cu prevederile art. 17 din Capitolul VIII, sec?iunea IV, Anexa V din Legea nr 153/2017, salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate ?i conex din cadrul instan?elor judecătore?ti ?i al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este definit la art. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instan?elor judecătore?ti ?i al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările ?i completările ulterioare, se stabilesc pe grade sau trepte profesionale, în raport cu func?ia de?inută, cu nivelul studiilor, cu vechimea în specialitate, precum ?i cu nivelul instan?ei sau al parchetului, după caz. Dispozi?ii similare sunt cuprinse ?i în art. 60 din Legea nr. 567/2004 care prevede că pentru activitatea desfă?urată, personalul auxiliar de specialitate al instan?elor judecătore?ti ?i al parchetelor de pe lângă acestea are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instan?ei sau parchetului, cu func?ia de?inută, cu vechimea în muncă ?i în specialitate, precum ?i cu alte criterii prevăzute de lege. Reclaman?ii au făcut dovada, prin practica judiciară depusă în copie la dosar (Sentin?a civilă nr 644/2019 pronun?ată la 22 octombrie 2019 de Curtea de Apel Bucure?ti — Sec?ia a IX a de contencios administrativ ?i fiscal, rămasă definitivă prin respingerea recursului conform Deciziei nr. 416/28.01.2021 de către Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie), că s-a dispus obligarea angajatorului la emiterea unor acte administrative în favoarea speciali?tilor IT din cadrul parchetelor prin luarea în considerare a vechimii în func?ia de specialist IT. Acelea?i concluzii pot fi deduse din analiza actelor administrative cu caracter individual (decizii de încadrare) emise de al?i ordonatori de credite din cadrul familiei ocupa?ionale ,,Justi?ie”, respectiv Decizia nr 581/04.09.2018 a pre?edintelui Cur?ii de Apel Bucure?ti, Decizia nr. 177/06.09.2018 a pre?edintelui Cur?ii de Apel Gala?i, Decizia nr. 290/12.09.2018 a pre?edintelui Cur?ii de Apel la?i, Decizia nr 54/03.10.2018 a pre?edintelui Cur?ii de Apel Craiova, Decizia nr. 147/20.09.2018 a pre?edintelui Cur?ii de Apel Pite?ti ?i din care rezultă fără tăgadă că speciali?tii IT din cadrul instan?elor aflate în circumscrip?iile teritoriale ale acestor ordonatori principale de credite au fost încadra?i prin luarea în considerare, în mod specific, de la caz la caz, a vechimii în specialitate (vechime în func?ia de specialist IT), salariile fiind diferen?iate ?i prin raportare la acest element, nu doar prin cel referitor la vechimea în muncă. Comparând cuantumul salariilor stabilite în favoarea reclaman?ilor prin Deciziile de încadrare ante men?ionate emise de pre?edintele Cur?ii de Apel Târgu Mure? cu nivelul salariilor stabilite prin acte administrative — decizii de încadrare — emise de al?i ordonatori principali de credite, conform datelor ce rezultă din evidentele privind transparenta veniturilor salariale ale diverselor Cur?i de Apel (printre care Curtea de Apel Pite?ti, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel, Ia?i, Curtea de Apel Bucure?ti, Curtea de Apel Timi?oara sau Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Alba Iulia), depuse în copie la dosar de către reclaman?i) instan?a a re?inut că se constată că salariul de bază brut lunar raportat la acela?i nivel de studii ?i vechime în muncă este mai mic în cazul reclaman?ilor. Spre exemplu, în cazul unui specialist IT cu studii superioare, grada?ia 4 aferentă vechimii în muncă, cu o vechime în specialitate de peste 20 ani, angajat al Cur?ii de Apel Craiova, totalul venitului brut este de 21.358 lei. Prin compara?ie, în cazul reclaman?ilor, conform Deciziei nr. 44/DE/05.03.2019 emisă de Pre?edintele Cur?ii de Apel Târgu Mure?, pentru acelea?i condi?ii privind studiile superioare, grada?ia 5 aferentă vechimii în muncă ?i vechimea în func?ie de peste 20 ani, totalul venitului brut este de doar 12557 lei, respectiv 10273 lei. Potrivit art. 16 alin. 1 ?i 2 din Constitu?ia României, cetă?enii sunt egali în fata legii ?i a autorită?ilor, fără privilegii ?i discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege. Prin sistemul de salarizare (institu?ie de dreptul muncii), se în?elege ansamblul principiilor, obiectivelor, elementelor ?i formelor salarizării care determină condi?iile de stabilire ?i acordare a salariilor (salariul compunându-se din salariul de bază, indemniza?ii, sporuri ?i adaosuri, conform art. 155 din Codul muncii). Sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de două principii fundamentale: cel al egalită?ii de tratament (art. 154 din Codul muncii) ?i cel al diferen?ierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea ?i cantitatea muncii, respectiv condiţiile de muncă. Ca atare, principiul egalită?ii de tratament în salarizare implică recunoa?terea acelora?i obiective ?i elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situa?ie comparabilă. Analizând situa?ia de fapt astfel cum a fost conturată de ansamblul probator administrat, prin coroborare cu prevederile legale ce reglementează salarizarea reclaman?ilor, instan?a a re?inut că acestia sunt discriminaţi în sensul art. 2 alin. 1-3, art. 6 din OUG nr. 137/2000, întrucât le-a fost refuzată asimilarea salarizării cu al?i colegi speciali?ti IT ce î?i desfă?oară activitatea în condi?ii similare în cadrul altor instan?e judecătore?ti ?i cu privire la care s-a făcut dovada că primesc o remunera?ie superioară celei oferite reclaman?ilor ?i stabilite prin Deciziile emise de pre?edintele Cur?ii de Apel Târgu Mure? în calitate de ordonator principal de creditr. Prin art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 se arată că prin discriminare se în?elege orice deosebire, excludere, restric?ie sau preferin?ă, pe bază de rasă, na?ionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc., care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoa?terii folosin?ei sau exercitării, în condi?ii de egalitate a drepturilor omului ?i a libertă?ilor fundamentale, ori a drepturilor recunoscute delege, în domeniul politic, economic, social ?i cultural, sau în orice alte domenii ale vie?ii publice. La alin. 3 din art. 2 al aceluia?i act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, fată de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare. Existenţa discriminării directe a reclaman?ilor se întemeiază ?i pe dispozi?iile: art. 7 ?i art. 23 din Declara?ia Universală a Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor la protec?ie egală a legii împotriva oricărei discriminări ?i dreptul la o remunera?ie echitabilă ?i satisfăcătoare); art. 7 din Pactul interna?ional cu privire la drepturile economice, sociale ?i culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974 (care garantează dreptul la condi?ii de muncă juste ?i prielnice ?i la egalitate de tratament în salarizare, fără nicio distinc?ie); art. 14 din Conven?ia europeană privind apărarea drepturilor omului ?i a libertă?ilor fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la această Conven?ie (care interzic discriminările); art. 4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin Legea nr. 74/1999) care garantează dreptul la o salarizare echitabilă; art. 5, art. 6, art. 8, art. 39 alin. 1 lit. a, art. 40 alin. 2 lit. c ?i lit. f, art. 154 alin. 3, art. 165 ?i art. 155 raportat la art. 1 din Legea nr. 53/2003 (care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, fără discriminări, restrângeri sau limitări); art. 20, art. 16 alin. 1, art. 53 ?i art. 41 din Constitu?ie (care garantează aplicarea principiului nediscriminării ?i în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din con?inutul complex al dreptului constitu?ional la muncă ?i care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii). De asemenea, art. 38 alin. (3) din Legea 153/2017, prevede ?i în anul 2018 ?i 2019 păstrarea acestor drepturi, cărora li se aplică o anumită majorare. Cu alte cuvinte, unul ?i acela?i element constând în obliga?ia de îndeplinire a sarcinilor de serviciu (care revine întregului personal salarizat în baza O.U.G. nr. 27/2006), produce efecte juridice diferen?iate în sistemul de salarizare al personalului, în func?ie de apartenenta la o anumită categorie socio-profesională ?i de locul de muncă. Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonan?ei de urgentă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum ?i alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice a avut scopul de a elimina anomaliile legate de aplicarea dispozi?iilor legilor de salarizare, care au determinat în domeniul justi?iei diferen?e între drepturile salariale încasate de persoane care desfă?oară aceea?i activitate. În cazul în care diferen?ele de salarizare dintre magistra?i provin din drepturi acordate prin hotărâri judecătore?ti, ordonatorul de credite este obligat ca, la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, din cadrul institu?iei sau autorită?ii publice, să ia în considerare şi drepturile salariate stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătore?ti deoarece hotărârea judecătorească, chiar dacă are efecte între păr?i, interpretează norme de lege cu aplicabilitate generală. Astfel, prin Decizia nr.794/15.12.2016, publicată în M.O. nr. 1029/21 decembrie 2016, Curtea Constitu?ională a admis excep?ia de neconstitu?ionalitate ?i s-a constatat că dispozi?iile art. 31 alin. 12 din OUG nr.57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum ?i unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstitu?ionale. Prin această decizie, Curtea Constitu?ională a statuat în sensul că pentru respectarea principiului constitu?ional al egalită?ii în fata legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de OUG nr.57/2015, corespunzător fiecărei func?ii, grad/treaptă, grada?ie, vechime în func?ie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătore?ti ?i să fie acela?i pentru tot personalul salarizat potrivit dispozi?iilor de lege aplicabile în cadrul aceleia?i categorii profesionale, respectiv familii ocupa?ionale prevăzute de Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Aşa cum a stabilit Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018, în interpretarea ?i aplicarea dispozi?iilor art. 1 alin. (51) din Ordonan?a de urgentă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum ?i alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări ?i completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările ?i completările ulterioare, solu?ia egalizării indemniza?iilor la nivel maxim are în vedere ?i majorările ?i indexările recunoscute prin hotărâri judecătore?ti unor magistra?i sau membri ai personalului auxiliar, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare. Interpretarea dată de ÎCCJ a fost antamată ?i prin Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Cur?i de Casa?ie ?i Justi?ie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care statuează că personalul care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază ?i al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleia?i institu?ii sau autorită?i publice pentru fiecare func?ie/grad, treaptă ?i grada?ie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă î?i desfă?oară activitatea în acelea?i condi?ii. Pentru aceste motive, raportat la ansamblul probator administrat ?i cu luarea în considerare a textelor legale referite, instanţa a admis cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată ?i va constata starea de discriminare în care se regăsesc reclaman?ii din punct de vedere salarial, prin raportare la al?i speciali?ti IT din cadrul cur?ilor de apel, în ceea ce prive?te luarea în considerare a vechimii efective în specialitate. S-a dispus obligarea pârâ?ilor, raportat la perioada în care au avut calitatea de angajator, la recalcularea indemniza?iilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 ?i a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 20.05.2019 ?i până la data pensionării, respectiv 01.03.2021 pentru reclamanta Bleoju Nicoleta ?i 01.09.2020 pentru reclamantul Csóti Gabor, cu luarea în considerare a vechimii efective în specialitate a fiecărui reclamant. De asemenea, s-a dispus obligarea pârâ?ilor să le plătească reclaman?ilor diferen?ele salariale rezultate dintre noua indemniza?ie de încadrare calculată potrivit prezentei sentin?e ?i indemnizaţia de încadrare anterioară. În ceea ce prive?te cererea reclaman?ilor privind plata dobânzii legale penalizatoare ?i actualizarea cu indicele de infla?ie, instanţa a re?inut următoarele: Potrivit art. 166 alin. (4) din Codul muncii, întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului iar conform art. 1.535 alin. (1) ?i (2) Cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadentă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadentă până în momentul plătii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În lipsa unei conven?ii, daunele moratorii pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală aferentă. Dobânda legală datorată de debitorul obliga?iei băne?ti pentru neîndeplinirea obliga?iei respective la scadentă, denumită dobândă penalizatoare, este reglementată de O.G. nr. 13/2011. În sensul celor expuse mai sus este ?i Decizia Î.C.C.J. nr. 21/05.10.2015 pronun?ată de Î.C.C.J., decizie pronun?ată pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, potrivit căreia: „În interpretarea ?i aplicarea prevederilor ad. 1079 alin. 2 pct. 3 din Codul civil de la 1864 ?i art. 1.523 alin. (2) lit. d) din Codul civil raportat la art. 166 alin. (1) ?i (4) din Codul muncii, republicat, cu modificările ?i completările ulterioare [art. 161 alin. (1) ?i (4) din Codul muncii în forma anterioară republicării] ?i art. 1088 din Codul civil de la 1864, art. 2 din O.G. nr. 9/2000, aprobată prin Legea nr. 356/2002, cu modificările ?i completările ulterioare, art. 2 din O.G. nr. 13/201 1 , aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu modificările ?i completările ulterioare, ?i art. 1.535 din Codul civil, dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obliga?iilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acţiunii.” S-a apreciat întemeiată ?i solicitarea reclaman?ilor privind actualizarea sumelor de bani restante cu indicele de infla?ie la data plă?ii efective, având în vedere că prin această opera?iune se acoperă prejudiciul cauzat salariatului prin devalorizarea monedei. Astfel, potrivit principiului reparării integrale a pagubei, creditorul obliga?iei băne?ti neîndeplinite la scadenţă are dreptul la actualizarea sumelor de bani, pentru păstrarea valorii reale a acestora, dar ?i la despăgubiri pentru lipsa de folosin?ă a sumelor de bani, sub forma dobânzii legale penalizatoare, cele două forme de daune putându-se cumula, întrucât au natură juridică diferită, acoperind prejudicii distincte. S-a mai făcut trimitere la Decizia Înaltei Cur?i de Casa?ie si Justi?ie nr. 2/2014 din 17 februarie 2014 (Completul competent să judece recursul in interesul legii), publicată in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 411, din 3 iunie 2014. Prin Adresa nr. 69 ?i 70 din 05.01.2024, pârâtul Tribunalul Harghita le-a comunicat că cererile acestora vizând eliberarea acestor adeverin?e, în vederea revizuirii pensiei de serviciu, ar fi neîntemeiată, având în vederea împrejurarea că prin Sentin?a civilă nr. 2354/12.10.2023, pronun?ată de Tribunalul Alba, în dosarul nr. 1455/107/2023, fostul lor angajator nu a fost obligat la emiterea acestor adeverin?e. Aşa fiind, avem de a face cu un refuz categoric ?i nejustificat, întrucât singurul motiv invocate este acela al inexistenţei unei hotărâri judecătore?ti care să oblige Tribunalul Harghita la emiterea unor astfel de adeverin?e. Altfel spus, este ca ?i cum angajatorul-instanţă ar refuza plata drepturilor salariale lunare judecătorilor ?i personalului auxiliar, doar pentru că nicio instan?ă nu l-a obligat, printr-o hotărâre judecătorească. Având în vedere refuzul expres exprimat de pârât, au solicitat instanţei să dispună obligarea Tribunalului Harghita la eliberarea acestor adeverin?e, refuzul acestuia fiind nelegal, având în vedere argumentele ce urmează a fi detaliate. Astfel, în primul rând, se impune a se observa că art. 68 ind. 1 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instan?elor judecătore?ti ?i al parchetelor de pe lângă acestea ?i al personalului în cadrul Institutului National de Expertize Criminalistice, a dobândit con?inutul citat mai sus, în urma adoptării O.U.G. nr. 57/2018, modificarea care a intrat în vigoare la data de 08.08.2018. Anterior acestei modificări acest text de lege avea următorul cuprins: „Pensia de serviciu se actualizează, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflaţiei, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea ?i comunicat de Institutul National de Statistică. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie mai mică, se păstrează pensia aflată în plată. ” Prevederi asemănătoare s-au regăsit ?i în formele anterioare ale acestui text de lege, inclusiv în perioada în care unele instan?a au emis astfel de adeverin?e benevol, iar altele au fost obligate să le emită prin hotărâri judecătore?ti, în cazul numeroaselor modificări în privin?a valorii de referin?ă sectorială. Chiar dacă acest text de lege se raportează la actualizarea pensiilor de serviciu ţinând cont de infla?ie, anual se emit ordonanţe de urgenţă prin care se suspendă acest drept elementar al personalului auxiliar pensionat. Mai departe, se impune a se avea în vedere faptul că, prin Sentin?a civilă nr. 2354/12.10.2023, pronun?ată de Tribunalul Alba, în dosarul nr. 1455/107/2023, au fost stabilite drepturi suplimentare în favoarea reclamanţilor, drepturi care în mod firesc impun a fi luate în considerare în vederea revizuirii pensiilor noastre de serviciu, întrucât duc la o majorare a bazei la care se raportează calculul pensiei de serviciu stabilite anterior acestei hotărâri judecătore?ti definitive. Ca atare, pârâtul are obliga?ia de a respecta sentin?a analizată la pct. 2.1. ?i de a lua în considerare drepturilor salariate astfel recunoscute în favoarea reclamanţilor. În acest sens, cu privire la aplicarea ?i efectele majorărilor salariate recunoscute prin hotărâri judecătore?ti, prin Decizia nr. 23/29 iunie 2015, înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept) a statuat (în paragrafele 55-58) că, la data pronun?ării hotărârii constitutive de drepturi salariate, angajatorul trebuia să înscrie aceste drepturi salariate în carnetele de muncă. A?adar, înscrisul care atestă majorările drepturilor salariate este hotărârea judecătorească ?i tot ea dispune ?i obligarea angajatorului la efectuarea men?iunilor corespunzătoare majorărilor salariate. Proba dreptului salarial, sub forma cre?terii salariate cuvenite, o face hotărârea judecătorească constitutivă de drepturi. Această hotărâre trebuie să se bucure în continuare de atributele conferite de lege unui titlu executoriu, acest drept existând efectiv ?i permanent, lună de lună. Este vorba, astfel, despre reconfirmarea jurispruden?ei anterioare a instan?ei supreme (Decizia nr. 11/2012, pronun?ată pe calea recursului în interesul legii), în condi?iile nuan?ării aduse prin distingerea ?i garantarea salariul în plată, operată prin Decizia nr. 32/19 martie 2015 a înaltei Curti de Casatie ?i Justi?ie. Cu alte cuvinte, drepturile salariate ale personalului, din care au făcut parte, sunt cele stabilite ?i garantate în plată prin hotărârile judecătore?ti invocate în ac?iune (?i probate cu aceste înscrisuri), iar nu cele contrare acestor înscrisuri, rezultând eventual din acte unilaterale ale pârâ?ilor (ordine de salarizare, state de plată etc.). Respectarea întocmai ?i necondi?ionat a hotărârii judecătore?ti definitive constituie nu doar o obliga?ie procesuală a pârâtului, ci ?i o garan?ie a dreptului la un proces echitabil, salvgardat de dispozi?iile art. 6 paragraful 1 din Conven?ia pentru apărarea drepturilor omului ?i libertă?ilor fundamentate, precum ?i un imperativ al statului de drept (potrivit art. 1 1 alin. 3 raportat la art. 124 alin. 1 din Legea fundamentală). De asemenea, Curtea Constitu?ională a re?inut, în jurispruden?a sa constantă referitoare la art. 124 ?i art. 126 din Constitu?ie ?i la efectele hotărârilor judecătore?ti (de exemplu, Decizia nr. 794/2016), că „înfăptuirea justi?iei, în numele legii, are semnifica?ia că actul de justi?ie izvoră?te din normele legate, iar for?a lui executorie derivă tot din lege. Altfel spus, hotărârea judecătorească reprezintă un act de aplicare a legii pentru solu?ionarea unui conflict de drepturi sau interese, constituind un mijloc eficient de restabilire a ordinii de drept democratice ?i de eficientizare a normelor de drept substan?ial. Datorită acestui fapt, hotărârea judecătorească - desemnând tocmai rezultatul activită?ii judiciare - reprezintă, fără îndoială, cel mai important act al justi?iei. Hotărârea judecătorească, având autoritate de lucru judecat, răspunde nevoii de securitate juridică, păr?ile având obliga?ia să se supună efectelor obligatorii ale actului jurisdic?ional, fără posibilitatea de a mai pune în discu?ie ceea ce s-a stabilit deja pe calea judecă?ii. Prin urmare, hotărârea judecătorească definitivă ?i irevocabilă se situează în sfera actelor de autoritate publică, fiind învestită cu o eficien?ă specifică de către ordinea normativă constitu?ională. Pe de altă parte, un efect intrinsec al hotărârii judecătore?ti îl constituie for?a executorie a acesteia, care trebuie respectată ?i executată atât de către cetă?eni, cât ?i de autorită?ile publice. Or, a lipsi o hotărâre definitivă ?i irevocabilă de caracterul ei executoriu reprezintă o încălcare a ordinii juridice a statului de drept ?i o obstruc?ionare a bunei func?ionări a justi?iei” (a se vedea în acest sens Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 68 din 27 ianuarie 2015, paragraful 20, Decizia nr. 972 din 21 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2012, ?i Decizia nr. 460 din 13 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 762 din 9 decembrie 2013). De asemenea, prin Decizia nr. 460 din 13 noiembrie 2013, precitată, Curtea a stabilit că „sensul art. 124 alin. 1 din Constitu?ie este acela că organele care înfăptuiesc justitia ?i care, potrivit art. 126 alin. 1 din Constitutie, sunt instante judecătore?ti trebuie să respecte legea, de drept material sau procesual, aceasta fiind cea care determină comportamentul persoanelor fizice ?i juridice în sfera publică ?i în circuitul civil. Dispozitia constitu?ională consacră principiul legalitătii actului de justiţie” . Deci, pârâtul nu poate ignora, la emiterea adeverinţei pentru revizuirea pensiei de serviciu, drepturile salariale ale categoriei profesionale la care se face raportarea, drepturi salariale stabilite, ca ?i cuantum ?i componente determinate (majorările litigioase) avute ?i cuvenite, prin hotărârile judecătore?ti definitive. Acest nivelul salarial (majorarea salariului de bază în raport de valoarea de referin?ă sectorială de 605,225 lei prin recunoa?terea pe cale judecătorească drept nivel salarial legal cuvenit, pentru personalul din familia ocupa?ională „Justi?ie"), este aplicabil în cauză. În acest sens, într-o situa?ie similară, cu privire la aplicarea ?i efectele cre?terilor salariale consfin?ite prin hotărâri judecătore?ti, prin Decizia nr. 23/29 iunie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justi?ie (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept) a statuat (în paragrafele 55-58) că, la data pronun?ării hotărârii constitutive de drepturi salariale, angajatorul trebuia să înscrie aceste drepturi salariale în evidentele efectuate de angajator. A?adar, înscrisul care atestă majorările drepturilor salariale este hotărârea judecătorească. Proba dreptului salarial, sub forma cre?terii salariale, o face hotărârea judecătorească constitutivă de drepturi. Această hotărâre trebuie să se bucure în continuare de atributele conferite de lege unui titlu executoriu, acest drept existând efectiv ?i permanent, lună de lună. Majorările salariale litigioase se încadrează în sintagma de „salariu cuvenit” ?i vor fi luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a personalului auxiliar de specialitate. Respectarea întocmai ?i necondi?ionat a hotărârii judecătore?ti definitive constituie nu doar o obliga?ie procesuală a pârâtului, ci ?i o garan?ie a dreptului la un proces echitabil, salvgardat de dispozi?iile art. 6 paragraful 1 din Conven?ia pentru apărarea drepturilor omului ?i libertă?ilor fundamentale, precum ?i un imperativ al statului de drept (potrivit art. 1 1 alin. 3 raportat la art. 124 alin. 1 din Legea fundamentală). Au mai făcut trimitere la faptul că Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept), prin Decizia nr. 23/29 iunie 2015 (în paragrafele 63-67 ?i 74-75 aplicabile ,,mutatis mutandis” a statuat că legiuitorul, în textele legale adoptate în care face vorbire despre indemniza?iile magistra?ilor, are în vedere indemniza?ia avută în drept (cea cuvenită), iar nu veniturile efectiv încasate (care pot fi nelegal diminuate de către unitatea angajatoare). Instanţa supremă a mai arătat că în activitatea de legiferare, este vizată întotdeauna o stare de drept, iar nu una de fapt. Ca atare, majorările salariale litigioase fac parte din drepturile definitiv câ?tigate ?i consolidate la care se face raportarea la emiterea adeverin?ei salariale pentru revizuirea pensiei. Deci, ele trebuie luate în considerare de pârât, ca „drepturi existente definitiv ?i permanent, lună de lună". Majorările salariale litigioase fac parte din baza de raportare a calculului pensiei de serviciu ?i se încadrează în sintagma de „salariu avut” (cuvenit) ?i vor fi luate în considerare la revizuirea pensiei de serviciu al subsemna?ilor reclaman?i, cu aplicarea ?i a tuturor majorărilor legale ulterioare (precum cele prevăzute de art. I pct. 4 din Legea nr. 293/2015) intervenite asupra nivelului maxim al veniturilor salariale brute ale personalului din familia ocupa?ională de func?ii bugetare „Justi?ie” aflate în func?ie la data revizuirii pensiei, personal care ocupă func?ia similară celei ocupate de reclamantă la data pensionării. Suplimentar, având în vedere unele „antecedente” constatate inclusiv cu ocazia valorificării unor hotărâri judecătore?ti pronun?ate de Tribunalul Cluj, în dosare similare, când atât casa de pensii, dar ?i instan?ele din Târgu Mure? au considerat că o sentin?ă care obligă angajatorul la emiterea adeverin?ei în vederea revizuirii pensiei de serviciu nu ar constata ?i însă?i îndreptă?irea beneficiarilor acestor adeverinţe la revizuirea pensiei de serviciu, prin intermediul primului capăt de cerere au solicitat instan?ei să constate această îndreptă?ire, iar prin al doilea capăt de cerere să fie obligat pârâtul la emiterea acestor adeverin?e. A?adar, capătul de cerere având constatarea unui drept ?i cel având ca obiect realizarea dreptului de a beneficia de aceste adeverin?e, nu urmăresc acela?i scop ?i ambele sunt admisibile, nefiind vorba de aceea?i solicitare cuprinsă în doua petite, una de constatare ?i una de realizare a dreptului. În drept, s-au întemeiat pe dispoziţiile art. 194, art. 451-453 Cod de procedură civilă, respectiv toate dispozi?iile legale la care s-a făcut referire în cadrul cererii introductive. Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare. III. Punctul de vedere al completului de judecată: Aspectele care se impun a fi lămurite în prezenta cauză ar putea primi o posibilă interpretare, cu titlu preliminar, în sensul că, având în vedere dispoziţiile Sentinţei civile nr. 2354/12 octombrie 2023 pronunţate de Tribunalul Alba în dosarul nr.1455/107/2023 prin care s-a constatat starea de discriminare în care se regăsesc reclaman?ii, din punct de vedere salarial, în raport cu al?i speciali?ti IT din cadrul cur?ilor de apel, în ceea ce prive?te luarea în considerare a vechimii efective în specialitate şi prin care au fost obligaţi pârâţii din acea cauză raportat la perioada în care au avut calitatea de angajator al reclaman?ilor, să recalculeze indemniza?iile de încadrare ale acestora, conform Legii nr. 71/2015 ?i O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 20.05.2019 ?i până la data pensionării, respectiv 01.03.2021 pentru reclamanta Bleoju Nicoleta ?i 01.09.2020 pentru reclamantul Csóti Gabor, cu luarea în considerare a vechimii efective în specialitate a fiecărui reclamant şi să le plătească reclaman?ilor diferen?ele salariale rezultate dintre noua indemniza?ie de încadrare calculată potrivit prezentei sentin?e şi indemnizaţia de încadrare anterioară, actualizate cu indicele de infla?ie la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, începând cu data exigibilită?ii fiecărei obliga?ii lunare de plată ?i până la data plătii efective, consecinţa firească ar fi revizuirea pensiei în sensul solicitat prin cererea introductivă. Drepturile suplimentare stabilite prin această sentinţă conduc la majorarea bazei la care se raportează calculul pensiei stabilit anterior pronunţării hotărârii, astfel că s-ar impune, în consecinţă şi revizuirea pensiilor reclamanţilor. Trebuie ţinut cont şi de efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat şi de prevederile art. 68 ind.1 alin. (10) din Legea nr.567/2004. Dacă s-ar aprecia că primul petit este întemeiat, se impune a se admite şi petitul nr. 2 pentru ca reclamanţii să beneficieze de drepturile care li se cuvin, garantându-se astfel drepturi ,,concrete şi efective”. Dincolo de acest punct de vedere preliminar, urmează ca la deliberare, în funcţie de soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asupra chestiunii de drept, de probele administrate pe parcursul procesului şi de toate circumstanţele litigiului, să fie pronunţată soluţia în cauză. Faţă de cele expuse mai sus, în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 62/2024, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de acest act normativ, tribunalul va dispune sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: îndreptăţirea reclamanţilor la revizuirea pensiei de serviciu de care beneficiază (din 20.05.2019 şi până la data pensionării, respectiv 01.03.2021 pentru reclamanta Bleoju Nicoleta şi 01.09.2020 pentru reclamantul Csóti Gabor), cu luarea în considerare a vechimii efective în specialitate a fiecărui reclamant, luând în considerare cele stabilite prin Sentinţa civilă nr.2354/12.10.2023 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr.1455/107/2023 şi dacă se impune obligarea pârâtului la eliberarea în favoarea reclamanţilor a unor adeverinţe în vederea revizuirii pensiei de serviciu, cu luarea în considerare, raportat la perioada în care a avut calitatea de angajator al reclamanţilor şi recalcularea indemnizaţiilor de încadrare a reclamanţilor, conform Legii nr.71/2015 şi OUG nr.20/2016, începând cu data de 20.05.2019 şi până la data pensionării, respectiv 01.03.2021 pentru reclamanta Bleoju Nicoleta şi 01.09.2020 pentru reclamantul Csóti Gabor, cu luarea în considerare a vechimii în specialitate a fiecărui reclamant, ţinând cont de cele stabilite prin Sentinţa civilă nr.2354/12.10.2023 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 1455/107/2023. Prezenta încheiere se va comunica către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin adresă şi se aduce la cunoştinţa conducerii Secţiei mixte de contencios administrativ, conflicte de muncă şi asigurări sociale din cadrul Tribunalului Cluj şi se va comunica prin e-mail către curţile de apel şi tribunalele din ţară”. Fără cale de atac. Pronunţată, azi, 14.10.2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

4 septembrie 2024, ora 09:30
Complet: Complet 6 LM
Tip soluție: Sesizare ICCJ
Soluția pe scurt: SUSPENDĂ CAUZA ÎN VEDEREA PRONUNŢĂRII UNEI SOLUŢII DE CĂTRE ICCJ



Pagina principală