Informații dosare ce cuprind 36424/299/2023/a1

(date furnizate de portalul instanțelor de judecată)

1. Numărul dosarului: 36424/299/2023/a1
Data înregistrării: 6 august 2024, ora 15:43:00
Data ultimei modificări: 13 august 2024, ora 12:05:10
Instanță: Judecătoria Sector 1 București
Secție: Secţia I Civilă
Materie: litigii cu profesioniștii
Obiect: îndreptare eroare materială
Stadiu procesual: Fond

Părți:
SC MASINI DE SCHIMB DE LUX SRL - CU SEDIUL ALES - Reclamant
LEV INS INSURANCE JSC PRIN VORESPONDENT PAVALASCU RISK CONSULTANTS SRL - Pârât
ALTUNTAS BEYZA NUR - Intervenient

Ședințe:
13 august 2024, ora 08:30
Complet: CAM. DE CONSILIU C4 S1 (fost C4 Civil)
Tip soluție: Admite cererea
Soluția pe scurt: Admite cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în Sentinţa civilă nr. 5498/2024 din data de 02.07.2024 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti in dosarul nr. 36424/299/2023. Hotărârea se va citi după cum urmează: „Deliberând asupra prezentei cauze civile, în conformitate cu dispoziţiile art. 395 alin. 1 Cod procedură civilă, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, sub nr. de dosar menţionat anterior, reclamantul a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1683,55 lei, reprezentând debit principal, penalităţi de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere începând de la data de 23.08.2023 până la achitarea integrală a debitului principal, precum şi la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a avut loc un accident de circulaţie în care au fost implicate autovehicule dintre care unul era asigurat R.C.A. la societatea pârât. A cesionat dreptul persoanei asigurate, a notificat pe pârât să achite sumele de bani pe care le datora în virtutea contractului de asigurare, însă acestea nu au fost achitate până în prezent în totalitate. Partea păgubită a beneficiat şi de servicii de închiriere pe o perioadă în data de 30.06-11.07.07.2023. Referitor la penalităţi a arătat că a diminuat în mod nejustificat suma datorată potrivit art. 21 alin. 5 din Legea 132/2017. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1026 şi urm C. proc. Civ., prevederile Legii nr. 132/2017, Norma 20/2017. În dovedirea pretenţiilor sale, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri. Cererea a fost legal timbrată cu taxa de timbru conform O.U.G. 80/2013. Legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare. La data de 04.04.2024 reclamantul a depus precizare prin care a arătat că la data de 22.03.2024 a achitat suma de 1683,55 de lei, debitul principal, fără a achita şi penalităţile de întârziere ţi cheltuielile de judecată. Prin achitarea debitului principal, pârâta a achiesat înainte de primul termene de judecată la pretenţiile subscrisei. A arătat că îşi restrânge pretenţiile , solicitând doar obligarea la plata penalităţilor şi a cheltuielilor de judecată. Analizând probele administrate, instanţa reţine următoarele: Cu privire la fond, instanţa reţine că autoturismul condus de persoana care era asigurată R.C.A. la pârât, a fost implicat într-un eveniment rutier. După efectuarea constatării în dosarul de daună, reclamantul a procedat la efectuarea de reparaţii asupra autoturismului respectiv, cesionând creanţa de la titularul dreptului. Potrivit art. 1357 C.civ., cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Astfel, pentru a antrena răspunderea civilă delictuală a unei persoane, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să existe un prejudiciu, să existe o faptă ilicită, să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, să existe vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile. Prejudiciul reprezintă rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv şi trebuie să fie cert şi să nu fi fost reparat încă. Caracterul cert al prejudiciului, ceea ce presupune că acesta este sigur, atât în privinţa existenţei, cât şi în privinţa posibilităţii de evaluare, rezultă din înscrisurile depuse la dosar. Fapta ilicită constă în avarierea bunului aflat în patrimoniul cedentului, de către persoana asigurată, care din culpă a încălcat prevederile legale în vigoare, producându-se evenimentul generator de prejudicii. Legătura de cauzalitate este certă, în absen?a faptei delictuale nu ar mai fi fost produsă urmarea negativă constând în paguba creată cedentului. Instanţa mai reţine că, prin cesionarea creanţei, reclamantul s-a subrogat, în drepturile persoanei păgubite pentru recuperarea sumei achitate de la asigurătorul pentru răspundere civilă delictuală al persoanei răspunzătoare de producerea accidentului. Disp. art. 14 alin. 3 din Legea nr. 132/2017 prevăd că -,, Valoarea reparaţiei se stabileşte folosind sistemele de evaluare specializate sau prin documente emise în condiţiile legii în care unitatea reparatoare auto îşi poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afişată "-, cele ale art. 22 prevăd că ,, (1) Despăgubirea se stabileşte şi se plăteşte în conformitate cu prevederile art. 14, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului RCA, în limitele obligaţiei acestuia cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi. (2) Pentru prejudiciile produse bunurilor, despăgubirile se stabilesc pe baza preţurilor de referinţă pe piaţă la data producerii riscului asigurat.", iar disp. art. 22 alin. 6 din Norma A.S.F. nr. 20/2017 prevăd că ,, La stabilirea despăgubirii, în cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, se iau ca bază de calcul pretenţiile formulate de către persoanele prejudiciate cu respectarea prevederilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 132/2017". Caracterul cert al prejudiciului, ceea ce presupune că acesta este sigur, atât în privinţa existenţei, cât şi în privinţa posibilităţii de evaluare, rezultă din înscrisurile depuse la dosar. Dispoziţiile art. 2223 C.civ. stipulează că asigurătorul de răspundere civilă acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund, în baza legii, faţă de terţe persoane păgubite. Instanţa are în vedere Norma A.S.F. nr. 23/2014, al cărui alineat 5 având forma ,, Preţurile practicate de unităţile de specialitate utilizate în stabilirea cuantumului pagubei nu pot fi mai mari decât preţurile practicate de către unităţile de specialitate autorizate de către producătorii de vehicule, respectiv reprezentanţii din România ai acestora. " a fost abrogată prin Norma A.S.F. nr. 2/2015. Astfel, limitarea preţului practicat de reclamant pentru reparaţii la nivelul preţurilor practicate de către unităţile de specialitate autorizate de către producătorii de vehicule, respectiv reprezentanţii din România ai acestora a fost eliminată de legislaţia în vigoare. Reclamantul a depus un set de înscrisuri care să ateste de unde provine debitul dedus judecăţii, fiind întrunită condiţia prevăzută de art. 14 alin. 3 din Legea nr. 132/2017 de a proba prejudiciul prin înfăţişarea unor documente ,, emise în condiţiile legii". Faptul că acesta dispune de o marjă largă de probaţiune nu poate să constituie vreun impediment la valorificarea preten?iilor sale. Faţă de precizarea reclamantului de la fila 50, prin care arată că pârâtul a achitat debitul principal la data de 22.03.2024, instanţa constată că a rămas fără obiect capătul principal de cerere. În ceea ce priveşte solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la plata de penalităţi, instanţa reţine incidenţa prevederilor din Legea nr. 132/2017, potrivit cărora dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenele anterior sau şi le îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere, la întreaga sumă de despăgubire cuvenită sau la diferenţa de sumă neachitată, care se plăteşte de asigurător. Având în vedere că reclamantul s-a subrogat în toate drepturile persoanei păgubite împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, instanţa constată că acesta a dobândit atât dreptul său de a primi despăgubirile de la asigurătorul de răspundere civilă auto obligatorie, cât şi dreptul accesoriu de a solicita penalităţile prevăzute de art. 21 din Legea nr. 132/2017, în cazul în care plata despăgubirilor nu se realizează în termenul legal. În conformitate cu art. 21 din Legea nr. 132/2017, dacă nu există obiecţii asupra sumelor solicitate, asigurătorul RCA avea obligaţia de a efectua plata despăgubirilor în 10 zile de la împlinirea termenului de 30 de zile prevăzut la alin. (1) sub condiţia depunerii documentelor necesare stabilirii răspunderii şi cuantificării prejudiciului sau de la data la care asigurătorul R.C.A. a primit o hotărâre judecătorească definitivă. Faţă de faptul că refuzul său nu este justificat, termenul trebuie calculat prin raportare la prima teză prevăzută de către textul legal, instanţa îl va obliga pe pârât la plata penalităţilor în sumă de 0,2% pe zi de întârziere începând cu data de 23.08.2023 şi până la momentul stingerii debitului principal, respectiv 22.03.20224. Nu sunt aplicabile prev. legale care stabileau data de la care puteau fi calculate penalităţi de întârziere drept cea de la care a primit o hotărâre judecătorească. Acestea ar fi fost aplicabile dacă apărările pârâtului ar fi fost întemeiate cel puţin în parte, de natură să permită o recalculare a debitului de către instanţa de judecată. Însă, de vreme ce nu a fost primită nicio apărare, trebuie avut în vedere momentul de la care i-au fost comunicate documentele de despăgubire pentru calcularea accesoriilor. În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, având în vedere că obligaţia pârâtului de plată a sumei de bani deduse judecăţii derivă dintr-o obligaţie asumată în exerciţiul activităţii unei întreprinderi, instanţa reţine că pârâtul era de drept în întârziere cu privire la plata debitului principal şi a penalităţilor, prin aplicarea prevederilor art. 1523 alin. 1 lit. d) Cod civil. Nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 454 Cod procedură civilă, în conformitate cu prevederile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâtul urmează a fi obligat la plata către reclamant, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 645 de lei, constând în taxa de timbru şi onorariu de avocat (f. 1 şi f 36). PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂŞTE: Admite în parte cererea de chemare în judecată. Constată ca rămas fără obiect capătul principal de cerere. Obligă pe pârât la plata către reclamant a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere începând cu data de 23.08.2023 şi până la momentul stingerii debitului principal, 22.03.2024. Obligă pe pârât la plata către reclamant a sumei de 645 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul şi motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 02.07.2024.” Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul şi motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 13.08.2024. Preşedinte,



Pagina principală