Informații dosare ce cuprind 4823/241/2024

(date furnizate de portalul instanțelor de judecată)

1. Numărul dosarului: 4823/241/2024
Data înregistrării: 31 decembrie 2024, ora 14:22:00
Data ultimei modificări: 14 februarie 2025, ora 13:50:59
Instanță: Judecătoria Horezu
Secție: Horezu
Materie: litigii cu profesioniștii
Obiect: Cerere în anulare ordonanţa de plata
Stadiu procesual: Fond

Părți:
OBŞTEA MARIŢA - Intimat
S.C. FOREST MUNTENIA VIDRARU S.R.L. - Contestator

Ședințe:
13 februarie 2025, ora 09:00
Complet: Cerere în anulare 1
Tip soluție: Respinge cererea
Soluția pe scurt: Deliberând asupra prezentei cereri în anulare, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 31.12.2024 pe rolul Judecătoriei Horezu sub nr. 4823/241/2024 debitoarea S.C. FOREST MUNTENIA VIDRARU S.R.L. în contradictoriu cu creditoarea OBŞTEA MARIŢA a formulat cerere în anulare. Critica adusă solu?iei pronun?ate se referă la următoarele: a avut loc o încălcare a dreptului la apărare prin citarea nelegală cât şi prin pronunţarea unei soluţii de admitere în situaţia neîndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a ordonanţei de plată. În drept au fost invocate următoarele dispoziţii legale: art. 509 (1) lit. b) C.proc.civ., art. 1014 – art. 1024 C.proc.civ., art. 6 CEDO. În dovedire s-a solicitat încuviinţarea următoarelor probe: înscrisuri şi ataşarea dosarului nr. 3825/241/2024. Legal citată, creditoarea a formulat întâmpinare învederând faptul că cele reclamate de debitoare sunt afirmaţii nefondate. Se arată că procedura a fost legală, citarea având loc chiar la adresa folosită şi în prezenta cerere în anulare, iar pe fondul cauzei se arată că susţinerile sunt nedovedite, nefiind combătută furnizarea materialului lemnos, relaţiile comerciale şi corectitudinea/incorectitudinea sumelor pretinse. În drept sunt invocate următoarele dispoziţii legale: art. 205 C.proc.civ. În dovedire se solicită încuviinţarea următoarelor probe: înscrisurile depuse. Analizând, reţine: Prin hotarârea civilă nr. 1657/2024 din 11.12.2024 pronunţată de Judecătoria Horezu în dosarul nr. 3825/241/2024 s-au stabilit următoarele: „Admite cererea formulată de creditoarea OBŞTEA MARIŢA în contradictoriu cu debitoarea S.C. FOREST MUNTENIA VIDRARU S.R.L. Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 89.347,97 lei, reprezentând debit restant. Fixează termen de plată de 30 zile de la comunicare. Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 2200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Executorie. Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare la Judecătoria Horezu, în termen de 10 zile de la înmânarea ori comunicarea ordonanţei de plată. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 11.12.2024.” Criticile debitoarei sunt neavenite pentru motivele ce urmează. Procedura de citare a fost legal efectuată, neexitând neconcordanţe în privirea adresei de comunicare (fiind în fapt cea utilizată chiar de către debitoare în formularea prezentei acţiuni), dovadă în acest sens fiind înscrisul aflat la fila 42 în dosarul nr. 3825/241/2024. Cu privire la restul afirmaţiilor, instanţa reţine aplicabilitatea art. 249 C.proc.civ. „Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.” În prezenta speţă, instanţa reţine că obligaţia de a proba integrează atât obligaţia părţii de a propune probe, cât şi pe cea de a administra probele respective în măsura încuviinţării lor, beneficiind, după caz, de concursul instanţei. În literatura de specialitate referitor la repartizarea sarcinii probei între reclamanta (debitoare) şi pârât (creditoare), s-au făcut următoarele precizări: reclamantul va face proba faptului generator al raportului juridic dintre el şi pârât; pârâtul va invoca şi va dovedi, după caz, fie faptele de natură a pricinui ineficacitatea faptului generator de raport juridic, fie faptele ulterioare care au modificat raportul juridic creat, fie faptele ulterioare care au stins raportul juridic dintre părţi. Astfel, în acest stadiu procesual în primul rând, obligaţia de a proba aparţine reclamantei debitoare, aceasta fiind cea care face o susţinere referitoare la existenţa unui drept sau a unui interes dedus judecăţii, motiv pentru care trebuia să probeze temeinicia pretenţiilor. Înscrisurile şi maniera de calcul a primei instanţei confirmă corectitudinea soluţiei pronunţate. Cum reclamanta debitoare este cea care trebuia să probeze mai întâi afirmaţiile sale şi existenţa unei situaţii contrare celei reţinute de judecătorul de fond, rezultă că, dacă ea nu reuşeşte să facă această dovadă, pretenţia sa va fi respinsă – actore non probante, reus absolvitur. Reţinând culpa procesuală a debitoarei în promovarea prezentei cereri, urmează a fi obligată la plata către creditoare la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în baza art. 453 C.proc.civ.



Pagina principală