Informații dosare ce cuprind 5806/3/2024/a1

(date furnizate de portalul instanțelor de judecată)

1. Numărul dosarului: 5806/3/2024/a1
Numărul vechi:
Data înregistrării: 11 iulie 2025, ora 14:12:00
Data ultimei modificări: 5 ianuarie 2026, ora 08:44:45
Instanță: Tribunalul București
Secție: Secţia a-VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale
Materie: litigii de muncă
Obiect: îndreptare eroare materială
Stadiu procesual: Fond

Părți:
GROSU ION - Reclamant
AUTORITATEA AERONAUTICĂ CIVILĂ ROMÂNĂ RA - Pârât

Ședințe:
16 decembrie 2025, ora 09:00
Complet: CC-31
Tip soluție: Încheiere
Soluția pe scurt: Admite cererea de îndreptare omisiune materială. Dispune completarea omisiunilor materiale din cuprinsul încheierii din 14.04.2025, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a-VIII-a în dosarul nr. 5806/3/2024, în sensul că se va menţiona, dupa paragraful 5 din încheiere, şi: „Reclamantul, prin apărător ales, întreabă dacă instanţa îi acordă cuvântul şi pe excepţiile de nulitate, formulate, sau faţă de acestea pârâta are excepţii proprii pentru că doreşte a clarifica modalitatea în care este acordat cuvântul asupra acestora. Tribunalul, interpelează reclamantul, prin apărător ales, prin ce sunt invocate excepţiile de nulitate. Reclamantul, prin apărător ales, arată că a invocat excepţiile de nulitate, prin notele scrise depuse la dosarul cauzei ( la fila 58 din volumul 3). Depune la dosarul cauzei, înscrisuri. Tribunalul acordă părţilor prezente, cuvântul asupra fondului cauzei, dar şi asupra excepţiilor invocate. Reclamantul, prin apărător ales, arată că a invocat excepţiile de nulitate prin notele scrise depuse la dosarul cauzei – fila 58, volum 3. Tribunalul acordă părţilor, cuvântul asupra excepţiilor şi asupra fondului cauzei. Reclamantul, prin apărător ales, depune la dosarul cauzei înscrisuri, reprezentând modalitatea în care a fost dat acordul societăţii AACR, fiind un extras de pe site-ul AACR, aşa cum figurează la acest moment. Solicită, în primul rând respingerea deciziei pârâtei de amendare a dlui Grosu, să se constate că nu este îndeplinită condiţia premisă de a fi exercitat cu rea-credinţă drepturile procesuale, dl Grosu a invocat doar un mijloc de apărare prevăzut de lege cu scopul restabilirii unei situaţii de legalitate, acesta fiind mijlocul lui de apărare, şi în niciun caz nu s-ar putea impune amendarea acestuia sau aplicarea dispoziţiilor art.187, art.188, art.189 Cpciv., invocate de pârâtă. Pe cale, de consecinţă, solicită analizarea notelor scrise în care a invocat nulitatea clauzei de la art.69 alin.7 din Contractul Colectiv de Muncă şi, subsecvent, nulitatea deciziei directorului general nr.2/03.01.2024, de delegare a atribuţiilor către un alt angajat. Solicită constatarea faptului că această clauză încalcă reglementarea de drept comun HG nr.1336/2022. Solicită a se avea în vedere argumentele din cuprinsul notelor, în sensul că AACR se încadrează în domeniul de aplicare a acestei reglementări speciale, astfel că solicită respingerea tuturor susţinerilor acesteia prin care pretinde că nu s-ar încadra în domeniul de aplicare al legii. Solicită a se avea în vedere natura juridică a acestei autorităţi, să se constate că nu există niciun motiv pentru care accesul la funcţiile de conducere din cadrul AACR să fie mai facil decât în cadrul oricăror altor instituţii şi autorităţi publice, iar pentru aceste motive, solicită respingerea susţinerilor AACR. Pe fondul acestei excepţii, solicită, a se constata că aceasta clauză de la art.69 alin. 7, încalcă reglementarea de drept comun, având în vedere că reglementează o situaţie de excepţie de la regula că promovarea se face doar prin concurs sau examen pentru funcţiile de conducere. Arată că a motivat pe larg în cuprinsul acestor note că această prevedere are menirea de a asigura accesul la astfel de funcţii importante de persoane bine pregătite în domeniu cu scopul final al îmbunătăţirii serviciilor acestor autorităţi, astfel încât este necesară şi se impune aplicarea acestei reglementări generale care impune trecerea unui concurs sau un examen pentru ocuparea unei astfel de funcţii. În mod subsecvent, a arătat că este incidentă nulitatea şi pentru decizia 2/03.01.2024, că delegarea atribuţiilor către un alt angajat este o încercare vădită de a eluda dispoziţiile legale incidente, acestea pe care tocmai le-a citat, iar în plus faţă de acestea a invocat ca motive de nelegalitate, faptul că nu are nicio menţiune privind durata valabilităţii sale, iar o astfel de exercitare de delegare a atribuţiilor ar fi trebuit să fie doar temporară şi nu în ultimul rând a arătat că aceste două funcţii, cea de coordonare a acestei structuri şi cea de execuţie pe care o avea persoana respectivă, sunt incompatibile şi generează disfuncţionalităţi cu privire la exercitarea acestor atribuţii. Pentru aceste motive solicită a se constata că postul solicitat de reclamant şi care i s-ar fi cuvenit acestuia este ocupat în prezent nelegal de o altă persoană, sens în care va trece la concluziile pe fondul cauzei. Solicită admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi completată. Solicită a se avea în vedere că prin probatoriul administrat s-a dovedit că nu erau îndeplinite condiţiile dispoziţiile art. 65 Codul Muncii întrucât desfiinţarea postului nu a fost una efectivă. Mai solicită a se observa că în cadrul dosarului sau/pe parcursul derulării prezentului dosar s-au efectuat mai multe reorganizări, aceasta ultima de la nivelul lunii noiembrie-decembrie 2024, cu privire la care angajatorul a refuzat să depună înscrisurile probatorii. Solicită a se avea în vedere că aceasta este o confirmare directă a faptului că este o reorganizare pro-cauza şi este doar pentru scopul de a eluda dispoziţiile deciziei de reintegrare a reclamantului. Arată că a depus un extras de pe site-ul pârâtei, pentru a se vedea cum arată acum conducerea acestei autorităţi. Solicită a se observa că doar pentru această structură este prevăzut un coordonator şi nu un şef de serviciu, aşa cum este prevăzut pentru toate celelalte structuri, nu există niciun motiv pentru acest lucru, angajatorul nu a învederat până la acest moment niciun motiv pentru a face o astfel de reorganizare, tocmai cu privire la postul discutat în prezenta cauză, cu atât mai mult cu cât el are în vedere securitatea aeronautică, un domeniu de importanţă naţională şi fundamental pentru funcţionarea acestei autorităţi, aşa cum rezultă chiar din denumirea sa. Solicită a se observa faptul că a depus la primul termen de judecată, o dată cu cererea completatoare, inclusiv un tabel în care a analizat atribuţiile pe care le avea şeful serviciului de securitate aeronautică prin comparaţie cu cele pe care le avea reclamantul atunci când îndeplinea funcţia de director al direcţiei de securitate aeronautică. Solicită a se constata că acestea sunt aproape identice astfel încât se demonstrează faptul că desfiinţarea postului nu a fost una reală ci efectivă. Arată că a depus inclusiv jurisprudenţă prin care aceste redenumiri ale postului, în condiţiile în care atribuţiile sunt identice, au fost sancţionate şi cu reintegrarea persoanei respective. Solicită a se observa că, prin raportare la decizia Curţii de Apel Bucureşti, care se impune cu autoritate de lucru judecat între părţile din prezenta cauză, se impune reintegrarea reclamantului ca persoană care să conducă această structură, indiferent că ea se numeşte serviciu sau structură, faţă de această ultimă decizie de la nivelul lunii decembrie 2024, în care se spune că o nouă persoană coordonează activitatea acestei structuri. Solicită a se avea în vedere că este cu atât mai mult incident efectul autorităţii de lucru judecat, prezentat de decizia nr.5928, unde instanţa de acolo analizează chiar această modalitate în care reclamantul coordona persoanele din subordine, din această structură, care la momentul respectiv se chema direcţie şi acum se cheamă structură, iar intermediar sa numit serviciu, aceasta fiind aceeaşi, sunt aceleaşi persoane în subordine şi este o persoană care trebuie să le coordoneze, acesta trebuie să fie postul reclamantului, aşa cum rezultă din acea decizie, indiferent de denumirea pe care o poartă. Solicită a se observa faptul că în acest sens instanţa din acest dosar a analizat condiţia care se invocă şi aici, respectiv lipsa acelui certificat de auditor de securitate pe care reclamantul nu ar fi trebuit să-l aibă, iar în acest sens a invocat în cererea completătoare, nulitatea acestei condiţii suplimentare din fişa postului pentru noua modalitate în care este ocupat acest post. Arată că nu s-a depus o fişă a postului, deci nu a putut invoca acest lucru, dar solicită a se observa că şi pentru această situaţie efectul autorităţii de lucru judecat rezultat din decizia Curţii de Apel Bucureşti, care analizează chiar acest aspect, că nu este necesar acel certificat de autor de securitate pentru persoana care coordonează această structură. Solicită a se observa faptul că argumentele din cererea de chemare în judecată referitoare la necesitatea oferirii unui post ierarhic inferior conform dispoziţiilor Legii nr. 296/2023 şi respingerea apărărilor pârâtei în sensul că acestea nu ar fi aplicabile, acestea fiind aplicabile ca fiind cea mai apropiată reglementare de situaţia reclamantului şi totodată este singura modalitate în care se poate respecta Codul Muncii şi respectiv dispoziţiile art. 65. Pentru toate aceste motive, solicită admiterea acţiunea astfel cum a fost formulată. Depune la dosarul cauzei, concluzii scrise. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată. Pârâta, prin apărător ales, solicită respingerea acestei cereri de chemare în judecată ca fiind nefondate. În ceea ce priveşte excepţia de nulitate pe care reclamantul a invocat-o, arată că a invocat lipsa de interes în susţinerea acestei excepţii. Arată că a înţeles să invoce lipsa interesului reclamantului în invocarea excepţiei nulităţii clauzei din contractul colectiv de muncă şi a deciziei care nu îl vizează pentru simplul fapt că nici clauza din contractul colectiv de muncă a cărei nulitate se invocă şi nici decizia, de asemenea se invocă a fi nulă nu au stat la baza emiterii deciziei de concediere contestate în prezenta cauză, ori Codul muncii spune foarte clar că partea pârâtă, nu poate invoca alte motive decât cele care au stat la baza emiterii deciziei de concediere. Aceste articole din CCM şi această decizie nu au fost invocate în emiterea deciziei de concediere, acest lucru putând fi verificat prin simpla lecturare a preambulului deciziei contestate în prezenta cauză. În ceea ce priveşte faptul că sunt invocate prevederile unei Hotărâri de Guvern care vizează modalitatea de ocupare a posturilor de conducere în cadrul instituţiilor publice, şi a detaliat pe larg în cadrul apărărilor pe care le-a formulat, iar faptul că Autoritatea Aeronautică Civilă Română este doar denumirea entităţii în care pârâta funcţionează. Aceasta este organizată sub formă a unei regii autonome, nu este instituţie publică şi nici autoritate publică şi se supune unor acte normative distincte, Hotărârea de Guvern invocată de către reclamant, nefiind aplicabilă regiei autonome, Autoritatea Aeronautică Civilă Română. Arată că nu va relua pe larg considerentele pe care le-a arătat pentru că s-au invocat prevederile Legii contenciosului administrativ, lege care nu este incidentă prezentei cauze, legea defineşte autoritatea publică în accepţiunea acelei legi. Arată că au fost invocate prevederile codului administrativ, care de asemenea nu ni se aplică, codul administrativ este limitat la instituţiile publice şi autorităţile publice, astfel cum ele sunt reglementate de lege. Arată că pârâta este regie autonomă, toate actele normative fac trimitere la Autoritatea Civilă Română, Regia Autonomă, ca fiind operator economic, inclusiv, Legea nr. 296/2023, face această distincţie între instituţii publice, autorităţi publice şi operatori economici, astfel cum ei sunt definiţi prin Ordonanţa 26/2013. În ceea ce priveşte invocarea OG nr.109/2011, privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, de asemenea, solicită a se observa că şi acolo nu suntem definiţi ca instituţie publică şi dacă ar fi instituţie publică sau autoritate publică, această Ordonanţă nr.109/2011 nu ar fi aplicabilă AACR. Această Ordonanţă 109/2011, se aplică într-adevăr organelor de conducere, care organele de conducere, conform HG nr.405/1993, actul pârâtei de înfiinţare, sunt reprezentate de către Consiliul de Administraţie şi Directorul General. Arată că această Ordonanţă 109/2011, nu se aplică acelor funcţii pentru care este incident codul muncii, prin urmare, solicită ca instanţa să înlăture şi acest motiv de nulitate invocat de reclamant. A arătat că dacă se apreciază că se justifică interes pentru invocarea acestor excepţii, ar trebui introduse în cauză şi persoanele cu care pârâta are încheiat acest contract colectiv de muncă, respectiv cele două sindicate care erau reprezentative la momentul invocării acestei excepţii, precum şi salariata care este vizată de către decizia a cărei nulitate se invocă. În ceea ce priveşte fondul cauzei, solicită a se observa că reclamantul, cel puţin la acest termen de judecată, încearcă să inducă ideea că reorganizarea care a stat la baza emiterii deciziei de concediere este cea care a avut loc în anul 2024, noiembrie-decembrie, dar este greşit, deoarece reorganizarea care a stat la baza emitării decizii este cea care a avut loc în cursul lunii decembrie 2023, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr.296/2023. Datorită faptului că Legea nr. 296/2023, a impus un normativ al funcţiilor de execuţie care trebuie să se regăsească în cadrul unei direcţii, s-a ajuns la desfinţarea postului pe care reclamantul îl ocupa în cadrul autorităţii aeronautice, iar în cazul pârâtei, Direcţia Securitate Aeronautică avea un număr de personale de execuţie de post, de 16, legea 296 impunând un număr de 20 de posturi. S-a apreciat de acel moment, corect, în mod corect de altfel, că această structură nu poate rămâne la nivelul numei direcţin, ducând ca o încărcare de-a 296/2023, motiv pentru care această structură s-a reorganizat sub formă a unui serviciu, în cadrul căruia au rămas strict auditorii de securitatea aviaţiei civile. S-a invocat în faţa instanţei decizia Curţii de Apel Bucureşti, prin care reclamantul a fost reintegrat într-un alt litigiu, însă, ceea ce nu se specifică şi pârâta a detaliat în apărările pe care le-a formulat, este faptul că acea direcţie şi acel post pe care a fost reintegrat reclamantul, cuprindea anumite structuri, printre care şi acest serviciu, Securitatea Aeronautică. Prin urmare, instanţa şi Curtea de Apel Bucureşti, când a analizat dacă se impunea deţinerea sau nu a calităţii de auditor de Securitatea Aviaţiei Civile, de către reclamant pentru ocuparea postului de Director Securitatea Aeronautică şi Cibernetică, a avut în vedere şi a arătat, a citat şi a redat din considerentele instanţei faptul că postul de director nu presupunea conducerea nemijlocită a auditorilor de Securitatea Aviaţiei Civile. Arată că în paralel, a avut un litigiu cu persoana care a făcut postul de Şef Serviciu al Serviciului Securitatea Aeronautică, aşa cum se regăseşte el ca urmare a reorganizării din decembrie 2023, al cărui contract individual de muncă a fost anulat, tocmai pentru că nu deţinea calitatea de auditor de Securitate a Aviaţiei Civile, cerinţă impusă în mod obligatoriu de lege. Prin urmare, în momentul în care, la nivelul conducerii autorităţii aeronautice, s-a hotărât reorganizarea structurii la nivel de serviciu securitate aeronautică, pârâta a fost obligată să ţină cont atât de prevederile legale, dar şi de ceea ce a decis cu titlu definitiv Curtea de Apel Bucureşti, respectiv faptul că pentru ocuparea funcţiei de şef serviciu, Serviciu Securitate Aeronautică, este obligatoriu a se deţine această calitate de auditor de Securitate a Aviaţiei Civile, pentru că acest şef de serviciu conduce în mod nemijlocit auditorii de Securitate a Aviaţiei Civile, astfel cum a reţinut instanţa, Curtea de Apel Bucureşti în mod definitiv. Întrucât reclamantul în speţa de faţă nu deţinea această calitate, acest post, de şef serviciu nu i-a fost pus la dispoziţie, cu toate acestea, deşi nici Legea nr.296/2023 nu o obligă pe pârâtă, să-i pună la dispoziţie un alt post corespunzător, şi nici ÎCCJ, după cum bine se cunoaşte, a statuat faptul că atunci când se desfinţează un post din motive independente de voinţa sau de culpa persoanei care îl ocupă, pârâta nu este obligată să-i sună la dispoziţie un alt post. Cu toate acestea, Autoritatea Aeronautică Civilă Română a pus la dispoziţia reclamantului un post de execuţie în cadrul unei alte structuri, post ale cărui cerinţe de ocupare le-a întrunea, însă, reclamantul a refuzat, în mod expres, printr-o adresă pe care a înaintat-o Autorităţii Aeronautice Civile Române, ocuparea acestui post, motiv pentru care s-a ajuns la emiterea deciziei de concediere. În ceea ce priveşte faptul că se solicită în prezenta cauză şi anularea fişei de post a postului de Şef Serviciu Securitate Aeronautică Civilă Română, arată că, din punctul său de vedere, acesta este atributul exclusiv al angajatorului. Mai mult decât atât, în regulamentul de organizare şi funcţionare al autorităţii aeronautice civile române, anexă la HG de organizare nr.405/1993, arată că atribuţiile şi cerinţele de încadrare a postului sunt prevăzute în fişa de post anexă la contractul individual de muncă. Prin urmare, cerinţele de ocupare ale unui post sunt cele pe care le stabileşte angajatorul, doar acesta cunoscând nevoile de ocupare a respectivului post. Şi după cum a arătat, acest post nu se confundă cu cel de director ocupat de către reclamant pentru considerentele anterior expuse. A mai solicitat a se avea în vedere pe lângă faptul că a solicitat şi amendarea reclamantului pentru exercitarea abuzivă a drepturilor invocând tot felul de excepţii şi solicitări de depunere a unor înscrisuri care, din punctul său de vedere, nu sunt relevante în prezenta cauză, a solicitat a se avea în vedere şi aplicarea dispoziţiilor art. 189 Cpciv., în măsura în care va fi admisă cererea de chemare în judecată şi va fi dispusă reintegrarea reclamantului, în sensul de a înlătura perioadele pentru care s-a tergiversat soluţionarea prezentei cauze ca urmare a cererilor formulate de către reclamant, cu perioada la care va fi obligată, eventual, AACR, la plata drepturilor salariale. Arată că din punctul său de vedere, o reintegrare la acest moment nu mai este posibilă, întru-cât aşa cum a demonstrat la dosarul cauzei, postul nu se mai regăseşte şi nu s-a regăsit niciodată în urma reorganizării care a condus la concedierea reclamantului în structura organizatorică a autorităţii aeronautice civile, o reintegrare ar presupune oferirea postului de director, reclamantului, aspect care nu este posibil pentru că Legea nr.296/2003 este în vigoare, normativul de personal este acelaşi şi după cum a arătat, numărul personalului de execuţie la acest moment este unul inferior celui cerut de lege pentru o structură organizată la nivel de direcţie. Solicită a se observa că la acest moment nu mai există nici măcar o funcţie de conducere a acestei structuri, ea fiind organizată pur şi simplu la nivel de compartiment, sub denumirea de structură de securitate aeronautică. Pentru aceste considerente, solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată, postul nu mai există, este desinţat efectiv din structura organizatorică, iar cauza reală şi serioasă nu este alta decât Legea nr.296/2003 pe care, pârâta a fost obligată să o pună în executare. Reclamantul, prin apărător ales, în replică, faţă de faptul că s-au pus concluzii pe acea lipsă de interes a invocării excepţiei de nulitate, solicită respingerea acesteia, având în vedere că a răspuns la acest aspect prin notele scrise şi vrea doar să menţioneze că atât timp cât angajatorul s-a prevalat de existenţa acestei clauze din CCM şi de existenţa acestei decizii, nu era nevoie ca ele să existe scriptic în cuprinsul deciziei contestate şi este suficient ca angajatorul să fi utilizat de acestea în cuprinsul apărărilor din prezenta cauză pentru a putea invoca excepţia de nulitate. Inclusiv pentru solicitarea de aplicare a dispoziţiile art.189, solicită a se avea în vedere că pretinsa tergiversare de care se spune are în vedere inclusiv comportamentul angajatorului şi modalitatea în care acesta a depus actele la dosarul cauzei. Faţă de aceste ultime susţineri referitoare la faptul că postul nu ar mai exista, solicită a se avea în vedere că acţiunea subzistă în continuare, având în vedere inclusiv solicitarea de acordare a salariilor indexate şi daunele morale, cel puţin până la nivelul, la care s-a desfiinţat în cursul litigiului acest post din organigrama a ACR. Cu cheltuieli de judecată, pe cale separată. Depune la dosarul cauzei 1 înscris. Solicită amânarea pronunţării pentru a formula şi depune concluzii scrise.” Cu apel in 10 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Bucureşti – Secţia a-VIII-a. Pronunţată azi, 16.12.2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.

15 decembrie 2025, ora 09:00
Complet: CC-31
Tip soluție: Amână pronunţarea
Soluția pe scurt: Amână pronunţarea pentru data de 16.12.2025. Pronunţată în şedinţă publică azi, 15.12.2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

2 decembrie 2025, ora 09:00
Complet: CC-31
Tip soluție: Amână pronunţarea
Soluția pe scurt: Amână pronunţarea pentru data de 15.12.2025. Pronunţată în şedinţă publică azi, 02.12.2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

17 noiembrie 2025, ora 10:00
Complet: CC-31
Tip soluție: Amână pronunţarea
Soluția pe scurt: Amână pronunţarea pentru data de 02.12.2025. Pronunţată în şedinţă publică azi, 17.11.2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

15 septembrie 2025, ora 10:00
Complet: CC-31
Tip soluție: Suspendat
Soluția pe scurt: În baza Hotărârii Adunării Generale nr. 3/26.08.2025 a Judecătorilor din cadrul Tribunalului Bucure?ti dispune amânarea judecăţii prezentei cauzei până la reluarea activităţii de judecată.



Pagina principală