Informații dosare ce cuprind 7351/299/2024/a1

(date furnizate de portalul instanțelor de judecată)

1. Numărul dosarului: 7351/299/2024/a1
Numărul vechi:
Data înregistrării: 21 mai 2025, ora 11:51:00
Data ultimei modificări: 23 mai 2025, ora 08:11:24
Instanță: Judecătoria Sector 1 București
Secție: Secţia I Civilă
Materie: litigii cu profesioniștii
Obiect: îndreptare eroare materială
Stadiu procesual: Fond

Părți:
ERBALACT S.R.L. - SEDIUL ALES - Creditor
MET ROMÂNIA ENERGY S.A. - Debitor
ERBALACT S.R.L. - SEDIUL ALES. - Creditor

Ședințe:
22 mai 2025, ora 08:30
Complet: CAM. DE CONSILIU C25 S1
Tip soluție: Admite cererea
Soluția pe scurt: Admite cererea de îndreptare eroare materială şi precizează că, în realitate, conţinutul corect şi considerentele Sentinţei civile nr. 3835/16.04.2025, pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti, în dosar nr. 7351/299/2024 sunt următoarele: ,,Deliberând asupra prezentei cauze, în conformitate cu dispoziţiile art. 395 alin. 1 Cod procedură civilă, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, sub nr. de mai sus, reclamanta, în contradictoriu cu pârâta, a solicitat instanţei să dispună emiterea unei Ordonanţe de plată prin care debitoarea să fie obligată la plata sumei de 17426,32 lei, reprezentând debit principal, plus penalită?ile de întârziere, respectiv cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esen?ă, că între părţi s-au desfăşurat relaţii contractuale în baza cărora pârâta a furnizat reclamantei energie electrică pentru care a fost achitată o sumă mai mare decât contravaloarea energiei electrice furnizate, conform datelor reieşite în urma regularizării. În drept, cererea de emitere a ordonanţei de plată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1014 ?i 1015 C.pr.civ. În dovedirea cererii de emitere a ordonan?ei de plată, creditoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri. Pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat respingerea cererii, invocând, în esenţă, faptul că reclamanta avea obligaţia de a achita contravaloarea energiei electrice furnizate, respectiv faptul că datorează contravaloarea prejudiciului încercat ca urmare a denunţării unilaterale a contractului înainte de termen, conform art. 8 lit. i) şi art. 9 lit. q) din contract. Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, conform art. 6 alin. (2) OUG 80/2013. Instanţa a încuviinţat şi a fost administrată proba cu înscrisuri pentru ambele părţi. Analizând ansamblul probatoriului administrat în cauză, instanţa reţine următoarele: Între reclamantă ?i pârâtă a fost încheiat Contractul de furnizare energie electrică nr. 1701308/31.01.2017 cu acte adiţionale şi anexe (f.6-29), pârâta preluând poziţia contractuală de furnizor de la cocontractantului iniţial al reclamantei. Pe parcursul procesului de furnizare energie electrică către reclamantă, au fost încheiate în mod succesiv acte adiţionale de prelungire durată contract iniţial şi tarif practicat, ultima perioadă contractuală fiind 01.01.2023- 31.01.2023, conform Actului adiţional nr. 11/30.12.2022 (f.27-29). Ulterior, începând cu data de 27.03.2023 reclamanta a ales un alt furnizor de energie electrică, încheind Contractul cadru de furnizare energie electrică nr. 2038025/27.03.2023 (f.31,32) în raport de care pârâta este terţ. În conformitate cu art. 1015 C.pr.civ., reclamanta a somat pârâta la achitarea debitului restant (f. 35,36). Conform art. 1014 alin. 1 Cod procedură civilă (republicat), procedura Ordonanţei de plată se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris/ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege. De asemenea, conform art. 1.021 C.pr.civ. dacă debitorul contestă creanţa, instanţa verifică dacă contestaţia este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanţa va respinge cererea creditorului prin încheiere. Dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanţa va respinge cererea creditorului privind ordonanţa de plată prin încheiere. În aceste cazuri, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun. În raport de aceste dispozi?ii legale instan?a re?ine că pentru valorificarea dreptului subiectiv pe calea procedurii speciale a Ordonan?ei de plată, se impune a fi îndeplinite mai multe condi?ii cumulative, ?i anume: a) să se valorifice un drept de crean?ă (deci, un drept personal-patrimonial, nu un drept real); b) crean?a pretinsă să fie certă, lichidă ?i exigibilă; c) crean?a să aibă ca obiect o sumă de bani (deci nu orice fel de drept de crean?ă se poate valorifica prin intermediul procedurii speciale a ordonan?ei de plată); d) crean?a să rezulte dintr-un contract civil constatat printr-un înscris/ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, e) iar acest înscris să fi fost însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege. De asemenea, pentru emiterea unei ordonan?e de plată mai trebuie îndeplinită o condi?ie, dedusă din dispozi?iile art. 1021 C.pr.civ. ?i anume aceea f) ca instan?a să î?i poată forma intima convingere pe baza probatoriului administrat în cauza desfă?urată în procedura specială a ordonan?ei de plată (înscrisurile de la dosar, lămuririle ?i explica?iile păr?ilor), atunci când debitorul contestă crean?a. În caz contrar, pentru neîndeplinirea acestei condi?ii, instan?a va da o încheiere prin care va respinge cererea de emitere ordonan?ă de plată, creditorul urmând a-?i valorifica crean?a pe calea dreptului comun. Condi?iile emiterii ordonan?ei de plată. În primul rând instan?a constată că pe baza probatoriului administrat în cauză (înscrisurile de la dosar) î?i poate forma intima convingere asupra fondului cererii, apreciind că materialul probator este îndestulător, cauza fiind lămurită sub toate aspectele de fapt ?i de drept. În al doilea rând instan?a re?ine că prin cererea formulată de creditoare se urmăre?te realizarea unui drept personal-patrimonial (de crean?ă), izvorât dintr-un contract scris, însu?it de păr?i, prin semnarea acestuia, în spe?ă Contractul de furnizare energie electrică nr. 1701308/31.01.2017 cu acte adiţionale şi anexe (f.6-29). De asemenea, dreptul de crean?ă solicitat prin prezenta cerere are ca obiect plata unei sume de bani, în spe?ă suma de 17426,32 lei, reprezentând debit principal. Relativ la caracterul cert, lichid ?i exigibil al crean?ei solicitate, instan?a constată următoarele: a) Conform art. 663 alin. (2) C.pr.civ. crean?a este certă atunci când existen?a ei neîndoielnică rezultă din însu?i titlul executoriu, cu alte cuvinte crean?a este certă atunci când existen?a ei este stabilită dincolo de orice dubiu rezonabil, fie prin probele administrate în cauză, fie ca urmare a recunoa?terii ei expres sau tacit (prin necontestarea ei de către debitor), ?i poate fi dedusă din însu?i actul care conferă dreptul de crean?ă. Astfel, dreptul de crean?ă solicitat în prezenta cauză izvoră?te din raporturile contractuale dintre părţi, conform Contractul de furnizare energie electrică nr. 1701308/31.01.2017 cu acte adiţionale şi anexe (f.6-29), atestată conform facturilor seria EEFIN23 nr. 34161/14.06.2023 (f.34) şi Factura seria CV23 nr. 4348/04.07.2023 (f.37). Prin urmare, instan?a constată caracterul cert al crean?ei solicitate de reclamantă. b) Conform art. 663 alin. (3) C.pr.civ. creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui, cu alte cuvinte caracterul lichid al crean?ei constă în aceea că aceasta are un caracter determinat ori determinabil, putându-se stabili cuantumul (întinderea) acesteia. În spe?ă, această condi?ie este îndeplinită, crean?a fiind evaluată la un cuantum exact, în spe?ă suma de 17426,32 lei, reprezentând debit principal, plus penalită?ile de întârziere care au un caracter determinat şi evaluat de reclamantă la suma de 1532,56 lei pentru perioada 04.08.2023 – 04.03.2024. c) Mai departe, în conformitate cu art. 663 alin. (4) C.pr.civ. creanţa este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată, cu alte cuvinte, exigibilitatea crean?ei constă în aceea că acesta poate fi valorificată împotriva debitorului, fie prin solicitarea de către creditor a executării voluntare de către debitor, fie prin valorificarea dreptului subiectiv prin for?a coercitivă a statului. În prezenta cauză, instan?a constată că dreptul de crean?ă antamat de reclamantă este exigibil conform dispoziţiilor contractuale. Raportul juridic dintre păr?i. Prin raportare la con?inutul cererii de chemare în judecată, argumentele aduse de păr?i ?i probatoriul administrat în prezenta cauză, instan?a re?ine că sunt incidente dispozi?iile legale care reglementează institu?ia răspunderii civile contractuale. Conform art. 14 alin. (1) C.civ. orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile civile cu bună-credinţă, în acord cu ordinea publică şi bunele moravuri. De asemenea, art. 1170 C.civ. părţile trebuie să acţioneze cu bună-credinţă atât la negocierea şi încheierea contractului, cât şi pe tot timpul executării sale. Ele nu pot înlătura sau limita această obligaţie. Totodată, ?inând seama de specificul răspunderii civile contractuale, neexecutarea obliga?iilor contractuale se prezumă relativ (până la proba contrară) că este imputabilă debitorului, or, având în vedere faptul că pârâta nu a făcut dovada executării în mod corespunzător a obliga?iei (art. 1272 C.civ.) ori existen?a vreunei cauze exoneratoare de răspundere (art. 1351-1354 C.civ.), urmează a se angaja răspunderea contractuală a acesteia. De asemenea, având în vederea caracterul concret, clar al presta?iei pretinse de reclamantă pârâtei (plata unei sume de bani) instan?a re?ine că obliga?ia acesteia este una de rezultat, iar conform art. 1481 alin. (1) C.civ. în cazul obligaţiei de rezultat, debitorul este ţinut să procure creditorului rezultatul promis. Relativ la durata raportului juridic contractual dintre reclamantă şi pârâtă instanţa reţine că acesta a încetat prin ajungere la termen la sfârşitul zilei de 31.01.2023, conform înţelegerii scrise a părţilor (Actul adiţional nr. 11/30.12.2022) şi respinge ca nefondată susţinerea pârâtei conform căreia acesta ar fi continuat până la data de 30.06.2023. Mai departe, examinând înscrisurile de la dosar (f.55-62) din conversaţiie părţilor şi Actul adiţional nr. 12/27.01.2023 reiese faptul că nu a existat niciun acord de voinţe a părţilor de prelungire a raportului juridic contractual după data de 31.01.2023, actul adiţional nr. 12 nefiind semnat de părţi, iar ceea ce s-a depus la dosar de către pârâtă neavând nicio relevanţă juridică, fiind un simplu draft. Având în vedere că pentru perioada 01.02.2023 – 30.06.2023 nu a existat niciun raport juridic valid între reclamantă şi pârâtă se va respinge pretenţia ce face obiectul cererii reconvenţionale, de 9017,75 lei, în condiţiile în care pârâta-reclamantă nu poate pretinde aplicarea dispoziţiilor art. 8 lit. i) şi art. 9 lit. q) din Contract (despăgubiri pentru denunţarea intempestivă a contractului) de vreme ce nu exista niciun contract în fiinţă. Cu alte cuvinte, instanţa reţine că pârâta-reclamantă nu făcut dovada pertinentă a existenţei raportului juridic contractual după data de 31.01.2023, depunând la dosar un act adiţional nesemnat de părţi, iar din conversaţiile anterioare dintre acestea (f.56,57) reiese în mod univoc lipsa voinţei reclamantei-pârâtă (consumator eligibil) de a mai prelungi raportul juridic cu pârâta-reclamantă (furnizor), motiv pentru care factura seria EEPN2341/04.04.2023 în valoare de 26444,07 lei (f.62) emisă de pârâta-reclamantă nu este fondată pe niciun titlu, neavând suport contractual. În ceea ce priveşte raportul juridic contractual valid dintre părţi, instanţa reţine că pârâta a emis factura seria EEFIN23 nr. 34161/14.06.2023 (f.34) şi Factura seria CV23 nr. 4348/04.07.2023 (f.37) având ca obiect regularizare consum energie electrică prin care s-a reţinut că reclamanta are un sold negativ (deci o plată anterioară care depăşeşte contravaloarea consumului efectiv), în cuantum de 17426,32 lei, aspect confirmat de pârâtă conform declaraţiei acesteia (f.52/verso, pct.12). Pentru aceste considerente, în temeiul art. 1022 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa urmează să admită cererea de chemare emitere a ordonan?ei de plată şi să ordone pârâtei-reclamante să plătească reclamantei-pârâte suma de 17426,32 lei, reprezentând sumă deţinută de pârâta-reclamantă fără titlu. Capătul de cerere privind obligarea pârâtei-reclamante la plata dobânzilor penalizatoare. În conformitate cu prevederile art. 1535 alin. (1) C.civ. în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic. De asemenea, având în vedere calitatea de profesioni?ti a păr?ilor din prezenta cauză, instan?a mai re?ine ?i dispozi?iile art. art. 3 alin. (21) Ordonanţa nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar în raporturile dintre profesionişti şi între aceştia şi autorităţile contractante, dobânda legală penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 8 puncte procentuale. Se constată că reclamanta-pârâtă a precizat penalităţile de întârziere pe care le solicită contra pârâtei-reclamante, atât sub aspectul cuantumului cât şi a perioadei, motiv pentru care, ţinând cont de dispoziţiile art. 9 alin. (2) C.pr.civ., instanţa se va pronunţa pe acest aspect exclusiv în limitele învestirii, motiv pentru care va obliga pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a dobânzii legale penalizatoare în cuantum de 1532,56 lei, corelativă perioadei 04.08.2023 – 04.03.2024. În conformitate cu art. 1022 alin. (3) C.pr.civ., instanţa va stabili termen de plată de 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri. Cheltuieli de judecată. Relativ la cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă, instan?a constată că în conformitate cu art. 451 alin. (1) C.pr.civ. cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului. De asemenea, conform art. 452 C.pr.civ. partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, iar la art. 453 se arată că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată Prin urmare, din dispozi?iile legale amintite instan?a re?ine că pentru acordarea cheltuielilor de judecată este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condi?ii, ?i anume: a) să existe o cerere de acordare a cheltuielilor de judecată, respectându-se principiul disponibilită?ii instituit prin art. 9 alin. (2) C.pr.civ., b) să se facă dovada cheltuielilor de judecată solicitate ?i c) acestea să fie solicitate de la partea care cade în preten?ii (pierde procesul). Instan?a ia act de faptul că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii acestor condi?ii, motiv pentru care obligă debitoarea la plata către creditoare a cheltuielilor de judecată în cuantum 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru. Cu drept de cerere în anulare pentru debitor în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. Pronunţată prin punerea solu?iei la dispozi?ia păr?ilor prin mijlocirea grefei instan?ei, astăzi, 22.05.2025.



Pagina principală